S-au scris povești, balade, s-au făcut averi. Prin „Pădurea bradului” n-au umblat numai haiduci, lotri sau boieri în calești, numai buni de jefuit. A umblat și sărăcia. Aprovizionarea cu lemn pentru foc, fie pentru gătit sau încălzit, a reprezentat din totdeauna o problemă. Mai ales pentru cei din zona de șes.

Să ne aducem aminte cum arăta Șoseaua Națională, la ieșirea din Bacău spre Adjud. Vara, pe margine, era împânzită cu turte din bălegar, puse să se sicativeze la soare. Adunate în stive în șoproane, erau folosite iarna pentru încălzit. Era și o formă de curățenie după ce cirezile de vite se întorcau de pe islaz. Pentru gătit, la plita de sub umbrar, erau buni ciocanii de porumb, ciocălăii, pănușile, bețele de soreancă, corzile de la via curățată. Nimic nu se arunca. Pădurile au fost naționalizate iar furtul de lemne drastic pedepsit. Aveai voie să aduni cioate și ramurile uscate, căzute după furtuni. O căruță de lemne costa scump. Pădurarul însemna copacii de răritură, îi tăiai sau plăteai niște flăcăi vânjoși să o facă, plăteai și un căruțaș să aducă lemnele acasă. Nu toți își permiteau, la cât era plătită ziua-muncă la CAP. Mai fericiți au fost cei din zonele de munte, care nu au putut fi colectivizate.

La oraș, prin ’70, bătaia era pe butelii. Racordarea la resursele de gaze s-a făcut mai târziu. Și buteliile se dădeau doar cu aprobare de la Partid. Se mai vindeau și pe sub mână, la 5000 de lei bucata, salariul unui om al muncii pe jumătate de an.

La sfârșitul anilor ’80, din totalul suprafeței județului Bacău (6603 kmp, 2,8 % din suprafața țării), 40% era acoperită cu păduri și zăvoaie iar 52% o reprezentau ternurile cu destinație agricolă. Pentru încălzirea locuințelor, pe lîngă lemnele de foc era repartizată populației și o cotă de brichete din cărbune. Datorită mirosului și cantității mai de monoxid de carbon, emanat prin ardere, au dispărut treptat odată cu reducerea exploatărilor miniere. Dar am progresat. Astăzi sunt tot mai utilizate centralele individuale, alimentate cu peleți.

Fondul forestier ocupa în anului 2020, cam 27% din suprafața țării. Bacăul, cu cele 270 000 hectare, se numără printre primele 10 județe privind zonele acoperite cu păduri. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a vândut în acest an, direct populației, până în prezent peste un milion de metri cubi pentru foc. Până la sfârșitul anului va mai scoate pe piață, direct către persoanele fizice interesate, încă șapte sute de mii metri cubi.
Prețul mediu de valorificare a lemnului pentru foc din acest an este de 183, 21 lei. Variază între 35,7 lei/mc cu TVA și 416,5 lei/mc cu TVA, în funcție de sortiment, specie și condițiile de livrare. Detalii pe site-ul Direcției Silvice Bacău: http://bacau.rosilva.ro , precum și la sediile primăriilor, ocoalelor și cantoanelor silvice.

În acest moment, în depozitele ocoalelor silvice din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva sunt în stoc peste două sute cinzeci mii metri cub de lemn, pentru încălzirea locuințelor. Bani să fie.



Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"
PUBLICITATE