Aflăm aceasta din monografia lui Grigore Grigorovici, „Bacăul din trecut şi de azi” (1933), într-o relatare succintă: „În anul 1922, un număr de peste 200 de funcţionari ceferişti s-au constituit în obştie[,] şi comitetul ales a delegat pe dnii Mihai Patescu, Th. Budescu, Constantin Aştefanei şi Ioan Ciubotaru, în calitate de mandatari, să facă demersuri pentru cumpărarea terenurilor din raza oraşului, lângă regimente şi gară, pentru construcţii de case. În acest scop, s-a adunat suma de 900 000 lei, cu care obştia ceferiştilor cumpără 45 ha teren din moşia Izvoarle – Valea Seacă, pentru a-l da în schimb Primăriei Bacău. Ministerul de Domenii expropriind întreaga ţarină a Bacăului de 500 ha, inclusiv terenul cerut de obştia ceferiştilor, mandatarii obştiei recurg la intervenţiunea oamenilor noştri politici, prin stăruinţa cărora marele om de stat Alexandru Constantinescu, pe atunci ministru de Domenii, a admis schimbul cu numai 30 ha în loc de 45 ha, care a fost divizat în 400 de parcele a câte 500 m.p. teren fiecare. Într-un timp relativ scurt, s-au construit pe acest loc sute de case de diferite tipuri, devenind un cartier populat cu peste 600 capi de familie. Are 34 de străzi” (p. 50). Cartierul era populat majoritar cu ceferişti. În circa şapte ani se construiseră deja cam 400 de case.
Am căutat în două zile (24 şi 25 decembrie) cele mai vechi imobile, ghid fiindu-mi un om al locului: istoricul şi etnografa Feodosia Rotaru. Aşa am fotografiat clădirea (părăginită) a fostului cămin cultural, a uneia dintre şcoli, dar şi a familiei Patescu, numită de Gr. Grigorovici. Dl Mihai Miron mi-a permis să pozez casa părinţilor săi, din 1907. Am discutat cu localnici, cu preotul paroh şi am dedus că aici a fost o viaţă socială şi culturală deosebit de dinamică. Aş sugera cadrelor didactice de la şcoala din cartier să realizeze un opţional pornind de la numele străzilor, surse de informare din variate domenii: Alba Iulia, Ozanei, Vasile Pârvan, Independenţei, Gh. Donici (aici am dat de o casă cu beci… strategic, care comunică, se pare, cu o reţea de tunele din oraş), Morii (semnalează locul unde a fost moara), Iaşilor, Procopie Strat (casa parohială de pe această stradă e tot o construcţie veche), ca să nu mai vorbim de biserica pictată de Nicu Enea şi sfinţită în prezenţa patriarhului Nicodim Munteanu şi a regelui Mihai sau de colecţia de cărţi cu autograf (primite de Constantin Călin, de pildă), înregistrate în biblioteca şcolii. Vor simţi elevii cum „Catapeteasma zilei de aur s-a trezit” („Didactică”, de Tudor Arghezi; bustul poetului, realizat de Ion Irimescu, străjuieşte intrarea în şcoala din Cartierul C.F.R.). Unele date, oferite de Ioan Ungureanu, pot fi găsite în „Enciclopedia judeţului Bacău” (Ed. „Agora”, 2008, pp. 296-312).
