Întrebare de la un cititor la câteva minute după finala Australian Open, pierdută de Simona Halep cu 6-7(2), 6-3, 4-6 în fața danezei Caroline Wozniacki. Așadar: „De ce nu poate Halep să câștige și ea un turneu de Grand Slam?”.
Tema e la ordinea zilei. Numai că abordarea este greșită. OK, Halep a jucat sâmbătă, la Melbourne, a treia finală de Grand Slam din carieră. Și da, a pierdut-o. La fel cum s-a întâmplat cu precedentele două, de la Roland Garros.
Dar cine pune această finală pe același taler cu precedentele două greșește. În 2014, Simona s-a izbit de Maria Șarapova. Iar la acea vreme, Șarapova era Șarapova. Halep, în schimb, de-abia așeza schelele. Apoi a venit 2017, Ostapenko și barosul ei.
Acolo, într-adevăr, constănțeanca are ce-și reproșa. Mai ales în ceea ce privește lipsa de reacție. Un eșec demolator. A fost, s-a dus. Și nu se mai întoarce. Acum, la Australian Open, a fost însă altfel. Simona a făcut o semifinală magică în compania nemțoaicei Kerber.
Și a jucat un tenis bun spre foarte bun în finala cu Wozniacki. De ce nu a câștigat? Poate din cauza gleznei, poate din cauza oboselii… Sigur, din cauza lui Wozniacki.
Daneza, aflată și ea pe zero înaintea celei de-a treia finale de Grand Slam din carieră, a avut o prestație de senzație. Amintiți-vă numai de loviturile sale din alergare! „Nu a pierdut Simona, ci a câștigat Wozniacki”, a sintetizat Cristian Tudor Popescu.
De fapt, acesta este adevărul. La fel de adevărat este că această a treia finală pierdută nu o transformă pe româncă într-o eternă perdantă. Sigur, înfrângerea de la Melbourne doare. Dar nu va lăsa urme. Până la urmă, Australian Open nu este altceva decât o altă cărămidă așezată temeinic în cariera Simonei. „#1 nu se câștigă, se construiește”, pentru a cita un spot al Companiei Dedeman, sponsorul celei care, până sâmbătă la prânz, a fost nr. 1 WTA.
Urmează sezonul de zgură. Noi provocări, în frunte cu Roland Garros. Simona Halep își poate pregăti rachetele. Și cărămizile.
