Ștefana: Ana, ne cunoaștem de foarte mult timp. Îmi aduc aminte prima zi de școală și nu-mi vine să cred cum te-ai dezvoltat în acești patru ani. Care este rețeta succesului și, mai mult decât atât, cum te-a ajutat voluntariatul să te transformi în omul care ești astăzi?
Ana: Așa este. Să știi că „rețeta” aceasta este, de fapt, la îndemna oricui. Micul secret este că orice succes are în spate foarte multe încercări, unele eșuate. Ambiția te transformă astfel și te determină să îți dorești și mai mult să încerci, să fii mai bun, să evoluezi. Pot spune că voluntariatul a avut cea mai mare influență în a deveni ceea ce sunt astăzi. Am descoperit abilități necunoscute, aflate în străfundurile oricărei persoane, de altfel, care abia așteaptă să iasă la iveală. Am învățat să-mi organizez timpul, să devin empatică cu cei din jur și să fiu critică cu mine atunci când este nevoie.
Ș: Ești voluntar coordonator la Fundația de Sprijin Comunitar (FSC). Cum ai ajuns la această organizație de voluntariat?
A: Eram în clasa a VII-a când am auzit pentru prima oară despre această fundație. O colegă spunea cu mare mândrie ce realizări avea sora ei mai mare. Am aflat ulterior că trebuie să ai minimum 15 ani pentru a fi voluntar așa că am așteptat până la intrarea la liceu. Într-una din zile, două voluntare foarte amabile au venit să ne povestească succint tainele voluntariatului și să ne îndemne să aflăm mai mult la o întâlnire pentru cei care doresc să se implice. Ajunsă în amfiteatrul liceului, locul unde a avut întâlnirea, am spus că nu pot rata o asemenea ocazie.
Ș: Din ceea ce știu, stai foarte mult alături de copiii care vin la FSC: îi ajuți cu lecțiile, te joci cu ei, faci multe lucruri care ajută la dezvoltarea lor personală. Am auzit că tu ești cea care îi motivează și are mereu o vorbă bună, de alinare pentru ei, că ești mereu acolo când au nevoie de tine. Ce te-a determinat să te atașezi atât de mult de copii?
A: Este imposibil să nu îți placă să lucrezi cu oamenii. De mică am avut o înclinație spre acest domeniu și simt o mare satisfacție să văd cum pot ajuta cu simple sfaturi. Îmi place să văd cum cei din jurul meu cresc și progrresează. Când lucrezi cu o persoană, simți cum dăruiești o parte din tine și ai speranța că în timp, sunt mulți alții care vor prelua exemplul.
Ș: Ești foarte implicată în cadrul centrului „Morcoveață”, în cadrul căruia ești și coordonatoarea de voluntari. Ce implică voluntariatul la acest centru și care este programul de lucru?
A: În fiecare zi, 5 voluntari FSC participă la activitățile din cadrul Adăpostului de zi și de noapte pentru copiii străzii „Morcoveață”, centru DGASPC. Printre atribuțiile voluntarilor se numără: efectuarea temelor, formarea deprinderilor de scris și citit, dezvoltarea abilităților de studiu independent prin metode formale și informale: jocuri didactice, vizite culturale etc. Fiecare activitate începe de la ora 16.00 și timp de aproximativ 2 ore echipele de voluntari își propun diverse activități antrenante.
Ș: Îmi poți spune o lecție pe care ai învățat-o de la acești beneficiari?
A: Una din lecțiile cele mai importante învățate la centru alături de beneficiari a fost să apreciez mult mai mult ceea ce am și oamenii pe care îi am în jurul meu. Mai mult decât atât, regula noastră de aur este să nu ne pierdem speranța. Din păcate, destinul nu le-a surâs tuturor, motiv pentru care unii dintre ei, maturi înainte de vreme, se gândesc cu teamă spre viitor și spre barierele pe care le vor avea de înfruntat, din cauza societății.
Ș: Pe lângă centrele instituționale, care mai sunt atribuțiile tale în cadrul fundației?
A: Multe au fost proiectele în care mi-am dorit să mă implic. Pe lângă centre dedicate acestui grup țintă de beneficiari, am dorit să mă implic și în proiecte cu scop atât educațional și social, unul dintre ele fiind „Școala de vară”. Timp de o săptămână, ne alegem o zonă rurală în care ne propunem să le arătăm celor mici că școala poate fi privită și dintr-o altă perspectivă. În jur de 150 de copii participă zilnic la activitățile propuse de echipa noastră de voluntari (cluburi specifice, pauze de masă, seri de film și petreceri). Ceea ce face această experiență și mai frumoasă este faptul că noi voluntarii ne consolidăm echipa, deoarece gătim și facem curățenie împreună. Ne pregătim ușor-ușor să ne responsabilizăm și să ne obișnuim cu gândul că am devenit mari. Totul este și mai distractiv atunci când se lucrează în echipă.”
Ș: Ești nominalizată în calitate de finalistă în cadrul Galei Naționale a Voluntarilor ca Voluntara Anului în domeniul Educație. De ce crezi că ar trebui ca lumea să te voteze?
A: Mi-aș dori mult să pot răsplăti cumva ONG-ul în care am activat de mai bine de 3 ani de zile și consider că acest premiu național ar aduce o mare onoare atât fundației, cât și la nivel băcăuan. Simpla nominalizare în cadrul acestei Gale reprezintă un mare motiv de mândrie. Sper că voi avea sprijinul băcăuanilor și vor intra pe site să mă voteze la secțiunea menționată mai sus. Anul acesta putem să aducem împreună acest titlu la Bacău!
Ș: Când nu ești nici la școală și nici la voluntariat, lucrezi ca animator la petrecerile pentru copii și ursitoare la botezuri. Sunt sigură că ai un program încărcat. Cum te descurci, cum îl împarți?
A: Eram obișnuită să plec de dimineață și să ajung seara târziu acasă, iar a doua zi să se repete rutina. Greutățile au început să apară acum, în an terminal, dar cum fiecare dintre noi își găsește mereu timp pentru ceea ce iubește, așa am reușit să îmi împart programul astfel încât să le reușesc pe toate. Trebuie să recunosc că am mare noroc să am niște profesori excepționali, la orele cărora pleci acasă deja cu lecția învățată.
Ș: Ce plănuiești să faci în viitor?
A: Îmi doresc foarte mult să devin profesor de limbi străine.Așa voi putea să îmbin cele două pasiuni pe care le am. Nu știu ce îmi va rezerva viitorul, dar sunt sigură că îmi voi dori să rămân implicată în viața comunității indiferent de meseria pe care o voi avea cu trecerea timpului.
Ana-Maria Grigore, Ștefana Savin, clasa a XII-a B
