Sunt amuzante rândurile în care Solomon Marcus (foto) vorbeste despre ironiile necrutatoare ale unor profesionisti, matematicieni, fizicieni si ingineri, de pilda. Inginerii spun ca ecuatiile sunt o aproximare a realitatii, iar fizicienii afirma ca realitatea este o aproximarea a ecuatiilor.
Iar despre matematica, acestia spun ca ea este 50% formule, 50% demonstratii si 50% imaginatie. Mai mult, Darwin avea urmatoarea vorba sarcastica despre un matematician: îl compara cu un individ orb care cauta o pisica neagra într-o încapere întunecoasa în care nu se afla nicio pisica. Dupa cum am reprodus deja din eseul lui Solomon Marcus, domnia sa sustine existenta umorului în orice domeniu de activitate umana, pâna si în muzica gasindu-se exemple.
Leonard Bernestein spune ca, în muzica (un limbaj în sine, care se autosemnifica), într-o bucata muzicala, mai precis, poate exista, la un moment dat, o sarja, o satira la adresa altei bucati muzicale, la adresa unui compozitor.
Totul se petrece însa în interiorul lumii muzicale si numai cei initiati îsi pot da seama de acest tip de umor. Sa trecem la alt aspect, la cel privind studiul limbajelor de programare. Solomon Marcus atrage atentia ca aici se pot face mari greseli, ca mintea studentilor poate fi schilodita cu usurinta daca nu le sunt bine predate datele tinând de limbajul BASIC.
Si am sa citez aici vorbele unui informatician de prima marime, Edsger W. Dijkstra, referitoare la folosirea limbajului: „este imposibil sa ascuti un creion cu un topor. La fel de zadarnic este sa încerci sa o faci cu zece topoare. În afara de o oarecare înclinatie pentru matematica, o stapânire foarte buna a limbii materne este calitatea cea mai importanta a unui programator competent”.
Aviz amatorilor! Sunt convinsa ca multi tineri care viseaza sa devina experti în domeniul informaticii, ignora acest aspect esential. Interesante si de tot hazul sunt si comentariile referitoare la câteva descoperiri epocale, cum ar fi penicilina, insulina, chinina, care s-au facut în mod întâmplator, fiind rezultatul unor placute surprize.
Solomon Marcus se opreste si asupra termenului de serendipitate, termen prin care se întelege o întâmplare, o surpriza placuta, neasteptata. si aici avanseaza ideea ca exista, probabil, o solidaritate între diferitele secrete ale naturii, iar noi nu aveam decât sa ne bucuram, sa ne lasam fermecati si amuzati de profunzimea spectacolului care ne înglobeaza. Voi încheia acum cu inspiratele cuvinte ale savantului, autor al minunatului eseu pe care vi l-am semnalat:
„Locul principal al umorului ar trebui sa fie nu în zona divertismentului, ci în aceea a culturii. Face casa buna cu ludicul si cu artisticul si are o functie cognitiva majora. Fara umor, cunoasterea, întelegerea lumii, a propriei noastre persoane, ramân infirme. Umorul contribuie esential la starea noastra de sanatate psiho-somatica. Gradul de bogatie, de profunzime, de capacitate explicativa pe care îl are umorul depinde esential de nivelul nostru de cultura: umorul nu e atât în lucruri, cât la cel care le foloseste”.
