Cu o vechime de două sute de ani, Biserica „Sfânta Înviere” din Buhuşi a fost construită de Theodor Buhuş. Înălțată pe o suprafaţă de 270 mp, din piatră şi cărămidă, cu amvon și cafas, are o fundaţie de patru metri, grosimea zidului fiind de 1,80 m. Astăzi, catapeteasma este cea originală, la fel Evanghelia şi Icoana Maicii Domnului, o cruce de argint şi candelele.

Inscripţia votivă aflată pe peretele de vest al bisericii relatează următoarele: „Această Sfântă Biserică din satul Bodeşti ţinutul Neamţului de pe Bistriţa, s-au zidit din nou întru Slava Sfintei Învieri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi cu osteneala şi cheltuiala a robilor Lui Dumnezeu Theodor Buhuş Vel-Vel-Agă fiu al răposatului Neculai Buhuş, Bel-Stolnic şi a soţiei sale Anica, fiica răposatului Constantin Constandache şi a fiilor Domniei Sale Nicolae şi Alexandru Buhuşi, trăind maica sa Elena Buhuş. Începându-se a se zidi în anii de la Hristos 1812 Iunie 25 şi s-a săvârşit la 1815 August în 12 zile, ale Măriei Sale Scarlat Alexandru CalimachiVoievod şi s-a sfinţit de Preasfinţitul Arhiepiscopul Grigore Stravopolius la anul 1817 noiembrie în 12 zile, cu învoiala Preasfinţitului Mitropolit al Moldovei Kiri-o Kir Veniamin. La 1812 Iunie s-a început. La 1815 August 12 s-a finit. Amin”.

Biserica a fost construită în urma unei minuni, vindecarea miraculoasă a ctitorului, minune pe care Theodor Buhuş o descrie pe larg într-un Ohtoic, lucrare de mare valoare pentru vechimea şi farmecul stilului, în care este prezentată și istoria zidirii. Nu lipsesc nici date importante despre momentele istorice ale acelui timp, „spre amintire urmaşilor noștri pentru totdeauna”. Ohtoicul se află la Patrimoniul Statului, dar însemnarea a fost transcrisă de preotul slujitor al bisericii Dumitru Gh. Costea, pe Evanghelie, în 1925.

În 1806, în urma unei răceli cumplite, asupra căreia doctorul chemat de la Roman s-a arătat a fi neputincios în lupta cu moartea, ctitorul bisericii a fost lăsat în agonie. Theodor Buhuş a avut, în noaptea de 10 spre 11 decembrie, o vedenie în care a fost scăpat de doi diaconi îmbrăcați în stihare și cu aurarele cruciș, de agresiunea unui călău înarmat cu un cuţit lat, care să-l omoare. Diaconii l-au luat apoi şi i-au arătat locul unde să pună Sfânta Masă a Bisericii pe care va trebui să o construiască, lăcaș care se va numi „Sfânta Înviere”, şi au cântat „Hristos a înviat!”. Adunând banii necesari, Theodor Buhuș a reuşit să construiască biserica, investind cincizeci de mii de lei, în nădejdea că Bunul Dumnezeu „nici pe mine, nici pe fiii fiilor mei, nici pe neamul meu nu-l va lăsa lipsit de cele trebuinciose pământeşti, nici de cele cereşti”. „Specific bisericii noastre este faptul că, în pridvorul său, ctitorul a prevăzut un puţ de aruncare a apei de la botezul copiilor. Ţinutul Bodeşti a luat denumirea actuală, Târgul Buhuş, în jurul anului 1834, nume fiind dat de Anica Buhuşi, în memoria soţului decedat”, spune preotul paroh Romeo Sbârcea.

În anul 1886, colonelul Eugen Alcaz, proprietarul moşiei Buhuşi, a pus piatra de temelie pentru „Şcoala de Băieţi”, „locaţie de binefacere pentru învăţătura poporului Românu”, după cum stă scris în manuscrisul găsit în temelia şcolii, la săparea mormintelor, după reînfiinţarea în anul 1990 a cimitirului parohial. După aproximativ 100 de ani, în 1925, 15 noiembrie, preotul Dumitru Gh. Costea, în urma lucrărilor de renovare, făcute cu ajutorul Primăriei care a donat bisericii aproape 200.000 de lei, a sfinţit Biserica, participând la sfinţire Arhimandritul Grigorie Botoşăneanul, Protoiereul Gheorghe Popovici şi încă cinci preoţi.

În anul 1934, preotul Vasile Jigău, împreună cu enoriaşii parohiei, au hotărât să construiască o nouă Biserică în cartierul muncitoresc, Biserica „Sfântul Nicolae”, formându-se o nouă parohie. În vremea aceea se mai aflau în Buhuşi o biserică luterană, o biserică romano-catolică şi două sinagogi. În anii de păstorie, preotul paroh Vasile Apostol şi preotul Filimon Mihai au adus îmbunătățiri majore bisericii, prin introducerea luminii electrice, construirea unei case mortuare la cimitirul parohial (actualul cimitir central al oraşului) și refacerea pardoselii bisericii prin turnare de mozaic. Au urmat acestora preoţii Sion Constantin, care a reparat turla bisericii, distrusă în cutremurul din 1977, şi preotul Hriscu Ioan, care a restaurat pictura interioară a bisericii. Lucrări de îmbunătăţire de mare amploare au avut loc după Revoluţia din 1989. O istorie contemporană la care au trudit cu evlavie preoții parohi Romeo Sbârcea și Viorel Gavril, preoții Gheorghe Crăciunescu și Gabriel Moldovan.

Alte articole