Ziua mondială a Educaţiei este sărbătorită în fiecare an la 5 octombrie, începând cu anul 1994, şi marchează semnarea, în 1966, a „Recomandării UNESCO/OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii) privind statutul profesorilor”. Această recomandare, alături de cea „privind învăţământul superior” din 1997, constituie principalul cadru de referinţă pentru abordarea drepturilor şi responsabilităţilor cadrelor didactice la scară globală. Anul acesta, urmare a pandemiei de coronavirus, Ziua Educației va fi… altfel. Fără festivisme, fără activități care să sărbătorească dascălul, cu învățământ online și în clase, cu masca pe față. Cu elevi și profesori pentru care distanțarea fizică a devenit normă socială, deși, mai mult ca oricând, cu toții ne dorim să ne simțim aproape, să ne împărtășim bucuriile sau temerile acestor momente pe care le trăim. (Roxana Neagu)
Azi, de Ziua Educației, vă prezentăm un dascăl model. Unul care, recent, a primit titlul de Profesor Merito 2020. Este vorba despre Mirela Spiță, de la Școala „Al. I Cuza” Bacău. Un profesor altfel pentru elevii său, un model și un mentor.
„Nu sunt învățătoarea de astăzi pentru generația de ieri.”
Mirela Spiță a primit de-a lungul timpului mai multe distincții prin care i s-au recunoscut meritele pentru munca depusă în educație, între acestea numărându-se Trofeul pentru cea mai bună învățătoare din țară la Gala Premiilor în Educație oferit de Fundația Dinu Patriciu în 2011, a fost premiantă a Galei Învățământului Băcăuan, iar recent, la începutul lui septembrie, a primit titlul Profesor Merito 2020 într-un proiect desfășurat sub umbrela Romanian Bussines Leaders, într-o gală derulată sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.
-Sunteți la Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” de foarte mulți ani. Poate ar trebui să vi se facă o statuie…
-Am două statui acasă și dacă e nevoie le aduc. Odată am adus una… În mod normal în clasa mea băncile nu sunt așezate așa… (una în spatele alteia-n.r.). Sunt adepta filosofiei pentru copii. Am nevoie de privirea emoțiilor copiilor. Copiii își văd fețele, nu cefele. Iar pe centru am un catwalk. Le-am înmânat trofeul de la Dinu Patriciu ca să-i determin. Mi-am propus de atunci, să fiu în fiecare zi cea mai bună variantă a mea și să mă dezvolt în fiecare zi. Le-am înmânat-o copiilor mei pe catwalk și i-am îndemnat și pe ei să fie cea mai bună variantă a lor. Dacă e nevoie, am să aduc și al doilea trofeu.
-Vorbim despre trofeul Profesor Merito 2020, căruia, fără să vreau, i-am spus Mentor…
-Apropo de asta, sunt și profesor mentor, dar din nefericire pentru educația românească, nu funcționează principiul ăsta. Am dat un examen acum câțiva ani, suntem trei profesori mentori la nivel de județ. Legea presupunea că avem în grijă zece absolvenți și să-i dăscălim încât să ajungă oameni de valoare în educație. Am dat examene, inspecții, am primit hârtia de profesor mentor și nu s-a întâmplat nimic. Pur și simplu aș fi vrut să muncesc cu zece tineri, absolvenți de master în pedagogie, intrați în sistemul de educație… Mi-am dorit să dau mai departe ceea ce știu, dar…
-Ați păstorit mai multe generații. Cum au fost acestea, de-a lungul timpului?
–Niciuna nu seamănă cu alta. Nu sunt învățătoarea de astăzi pentru generația de ieri. Elevii de ieri se miră: „de ce nu ați făcut asta cu noi?” Pentru că ați avut alte nevoi, le răspund. Și în funcție de nevoile elevilor mei, îmi fac treaba. Nu simt că fac ceva în plus. Fac lucruri normale. Chiar îmi pasă de fiecare dintre copii, care e tipul lui de inteligență, ce pot face să-l dezvolt, care e orientarea pe care pot să i-o dau în viață…
-Mai țineți legătura cu foști elevi din generațiile trecute? Și dacă da, știți în ce poziții sociale au ajuns?
–Sigur că da. Având în vedere că au ajuns în pozițiile pe care și le-au dorit, toți sunt performeri în ochii mei. Dacă vă gândiți la poziții sociale, o elevă din prima generație este prietena mea cu care ies la bere astăzi. De câte ori vine de la Sibiu în Bacău să-și vadă părinții… „domnișoara, îmi spune, haideți la o bere”. Este directorul Institutului de Cercetare Ecumenică din România. Krem, artistul cu „Mă-ta are cratimă”, este elevul meu. Sunt medici stomatologi, sunt ospătari buni, bucătari buni, sunt tați buni… Apropo de asta, o fostă elevă, devenită mamă, avea probleme cu fiica ei pentru că îi era greu să citească. Atunci mi-a cerut ajutorul, să scriu o carte pentru cei de la „pregătitoare”, care au nevoie de sprijin. Și așa am început să scriu o serie de cărți.
-Cum vedeți învățământul în ziua de azi?
-Am fost în 2017 la o conferință SuperTeach la Brașov. Dragoș Anastasiu, coordonatorul acestui eveniment, este un tip foarte fain. Dansează cu noi la SuperTeach și la un moment dat spune tare: „Și acum dați note sistemului nostru de învățământ!”. Și unii au început și au dat nota 3… Atunci m-am speriat și mi-am pus întrebarea de ce este rău sistemul meu. Cele mai multe note au fost de 7 și 8. Eu am fost cea care a ridicat mâna pentru sistemul de învățământ de 10. Am fost scoasă în fața oamenilor, vreo 600, și am fost întrebată de ce dau 10. Pentru că sistemul ăsta de educație mie îmi permite să fac ce vreau, cum vreau, când vreau, pentru elevii mei. Și dacă mie îmi permite, îți permite și ție. În același timp permite și celui dezinteresat să trăiască foarte bine în educație. Din punctul meu de vedere este de 10. E important să formezi competențe, nu să transmiți conținuturile din programă. Și dacă competențele le pot forma și în mediul nonformal și formal, sunt o fericită că împlinesc nevoia copiilor mei.
-Cât este de importantă relația profesor-elev-părinte?
-E cheia succesului. Și cred că am zis tot. Dacă vrei să ai performanță în educație, stabilești relație cu cei cu care ai dialog. Cunoști povestea ca să te poți baza pe povestea lor să poți construi. Și apoi începe învățarea. Fără relație și poveste nu poate avea loc succesul.
-Și care este cheia succesului dumneavoastră?
-Unul din secretele mele este faptul că de vreo 20 de ani citesc numai despre dezvoltare personală. Mă inspir din aceste cărți și mi-au venit idei pe care le aplic cu elevii mei. Fac educație antreprenorială, financiară, pentru mediu, pentru sănătate… De fiecare dată când învățăm ceva nou, adăugăm informația în templul cunoașterii din clasa noastră, cu aplicabilitate în teritoriu. Pentru că îmi permite sistemul, merg în afara școlii și fac aplicații. Și avem utilitatea adevărului științific, că degeaba îl știu dacă nu văd utilitatea. De multe ori lipsește valoarea asta și stâlpul acesta în educația noastră. Cunoștințele informaționale sunt esențiale. De la esențial începem să dăm elevilor tot felul de informații care nu le sunt de folos în formarea lor. Ar trebui să ne ducem pe informații esențiale și atunci dăm copilului exact ce trebuie, pentru formarea lui, pentru binele lui și integrarea în societate. Dăm prea multe informații copilului și îl împovărăm.
-Mi se pare că faceți notă discordantă cu ceea ce se întâmplă în învățământ…
-Deocamdată sunt 55 de oameni ca mine în Merito. Nu fac notă discordantă. Mai sunt membră într-o asociație, Academia Aspire. În Academia Aspire a fost o aplicație în 2015. Pot intra în Academie oamenii care au vechime de la 3 până la 7 ani. Eu aveam peste 20. Mi-am depus aplicația, a fost un proces de evaluare externă, interviu, după care am fost acceptată în Academie. Am găsit oameni ca mine acolo. Mă simt minunat acolo…
-Eu am senzația că învățământul este altfel decât îmi spuneți…
-Poate fi făcut așa…Eu nu am nimic în plus față de alții. Dar am dragoste pentru ceea ce fac și am convingerea că este darul meu de la Dumnezeu: darul învățării. Totuși, fără oamenii faini din viața mea poate că nu aș fi știut să zbor și să fac ceea ce fac azi. Și sunt foarte mulți, din toate domeniile. Totul este întâmplător prin voia Domnului.
Florin Ștefănescu
