Nu-i prima dată şi nici nu v-a fi ultima, cel puţin aşa ni se spune de către factorii răspunzători şi decidenţi. Vorbim de Pasajul rutier Oituz – Ştefan Guşe care, la fiecare ploicică se umple cu apă, circulaţia se întrerupe, vin nişte nene care se uită, alţii îşi dau cu părerea, şoferii fac ce ştiu ei mai bine, adică înjură, şi doar unul singur dă declaraţii presei.
Aceleaşi de vreo cinci ani: proiectul a fost prost, execuţia şi mai proastă, canalizarea oraşului nu poate prelua întreaga cantitate de apă, pompele se mai strică, până nu se rezolvă una şi alta, trebuie să aşteptăm să se facă vreme bună. Asta este! Eu aş putea fi înţelegător, dacă ar fi vorba de o zi, de o săptămână, de o lună, de o jumătate de an, timp în care, sper eu, specialiştii lucrează, caută soluţii, se bulucesc în pasaj, măsoară, fac probe, scot bani şi se apucă de lucru. Evrika!
Cel puţin asta este în mintea mea de cetăţean, de conducător auto, de contribuabil la bugetul local, de om care ştie că nu există problemă, cel puţin astăzi, care să nu poată fi rezolvată, ci doar un pic de incompetenţă, ceva delăsare şi blazare, la care se adaugă dese trimiteri la un trecut nu prea îndepărtat, de parcă ar mai interesa pe cineva. Acel trecut şi oamenii lui s-au dus, ne-au lăsat un pasaj şi o… belea, iar noi trebuie să o rezolvăm, nu-i loc de întors, deoarece respectivul pasaj este foarte important pentru oraş şi oamenii lui, pentru economia lui, de aceea trebuie făcut funcţional pe orice vreme. Doare?
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
