Comorile judetului Bacau
Judetul Bacau nu este ceea ce numim, de obicei, o zona turistica, dar nici nu e lipsit total de locuri frumoase sau cu semnificatie istorica, de obiective sau de personalitati. Se bucura de un relief variat, are o zona montana, are si dealuri acoperite de paduri, si zone piscicole, sesuri, locuri in care se poate vâna sau doar observa fauna, varianta pentru care, eu, optez.
Consiliul Judetean a lansat de curând un proiect privind promovarea, ca “destinatie turistica”, a judetului Bacau. La lansare, mi-am adus aminte ca am intrebat o ruda, in vara trecuta, unde si-ar duce prietenii veniti de departe si rasounsului ei sec: “La Piatra Neamt”. Mi s-a parut nedrept, atunci, si, documentându-ma, am constatat ca aveam dreptate. Sunt multe locuri frumoase sau interesante sau si frumoase, si interesante in judet. Presupunând ca pleci din Bacau, capitala judetului, spre Onesti, poti alege un traseu generos in astfel de obiective. Chiar daca municipiul de pe Trotus este un oras construit in jurul rafinariei, el are istorie. Aici se gasea, pe vremuri, mosia Aslan, pe care erau construite mori de apa, velnite de facut tuica si hanuri in care se vindeau bauturi spirtoase si produse agricole. La ora aceasta, Onestiul are un muzeu de istorie, un cinematograf, “Capitol”, si o biblioteca municipala. Daca in oras nu poti vedea mare lucru, in vecinatatea lui, in schimb, exista obiective care merita si trebuie sa fie vizitate. Un loc absolut special e Manastirea “Sfânta Treime” Bogdana din comuna Stefan cel Mare, situata la 4 km de soseaua care duce spre Adjud.
Podul lui Stefan cel Mare
Manastirea Bogdana a fost construita pe locul unui vechi schit, care fusese ridicat de niste calugari pe vremea voievodului Bogdan. Se spune ca, la inceput, chiliile lor se aflau in padure, acestia adunându-se in bisericuta de lemn “Pogorârea Sfântului Duh” doar la marile sarbatori religioase. In 1660, marele logofat Solomon Bârladeanu a transformat sihastria in manastire, pastrându-i hramul. Tot el a donat mosii lacasului de cult si l-a impodobit cu icoane, sfesnice, catapetesme, carti, covoare. Una dintre mosii a fost vânduta in 1793, când biserica a fost grav afectata de cutremur. Doua secole mai târziu, Episcopia Romanului a început refacerea manastirii si a infiintat un depozit de carte veche, icoane si obiecte de cult, in care se pastreaza, la ora asta, odoarele multor bisericute si manastiri din judet. Tot pe soseaua spre Adjud, la kilometru 24, in Negoiesti, iubitorii de istorie vor fi bucurosi sa descopere un pod construit, la cererea domnitorului Stefan cel Mare, peste pârâul Gârbovana, pod care “a costat un kertic domnesc de 2000 oca sare”. Istoricii spun ca a fost facut din piatra cu mortar de var, iar bolta “construita cu bolovani rotunzi”. Podul a fost refacut in 1834-1849 de Mihail Sturdza, care a ridicat si un monument “spre pomenirea cladirii podului”, apoi in 1873, când s-a construit soseaua Adjud-Onesti, si in 1902. Abia un secol mai târziu, când l-au comemorat pe domnitor, oficialitatile române si-au adus aminte de “Podul de piatra al lui Stefan cel Mare” si l-au reabilitat.
“Daca as avea oaspeti de seama i-as duce, in primul rând, la Salina Tg. Ocna si in Slanic Moldova, apoi in zona Brusturoasa, unde exista o asociatie care se ocupa de pastrarea traditiilor si pot descoperi, aici, preparatele culinare specifice zonei si mestesugurile traditionale, arata Dumitru Braneanu, vicepresedintele CJ Bacau, starostele institutiilor de cultura din judet. Depinde si ce si-ar dori sa vada. Daca vor sa vada monumente din al doilea Razboi Mondial, ii ducem la Oituz, unde sunt si niste pensiuni frumoase, iar daca vor sa vada icoane, la Manastirea Bogdana, careare o colectie impresionanta de icoane pe lemn si carti vechi. La Dofteana nu este amenajat drumul, dar se poate ajunge sus, in vârf. Putem merge si pe Valea Uzului, la Coada Lacului, unde iarasi sunt pensiuni si de unde se poate pleca in excursii, pe Muntele Nemira. In estul judetului nu prea ai ce sa vizitezi. Poti sa-i duci la pescuit in Motoseni, sa manânce un peste proaspat, dar nu sunt locuri de cazare si trebuie sa te intorci in aceeasi zi.”
La 240 de metri, in inima muntelui de sare!
Daca treci de Onesti, ajungi foarte repede la Tg. Ocna, iar odata ajuns aici e musai sa intri in Salina, altfel n-ai vazut nimic. Turistii stau la coada ca sa urce autobuz, mai ales vara, când bacauanii plecati la munca in strainatate vin acasa, in vacanta, si isi aduc si prietenii. Pentru a cobori la “orizontul IX”, care se afla la 240 de metri adâncime, parcurgi un tunel de 3 km. Scapat de intuneric, când se deschide usa Salinei, esti coplesit de imensitatea spatiului si ai sentimentul ca te afli in lumea subterana a lui Jules Verne. Primul obiectiv care iti apare in cale e Biserica Sf. Varvara, cu vocea mângâietoare a maicutelor, care vine de sus, dintr-un cor nevazut. Urmeaza “Muzeul Sarii”, care face cunoscuta istoria minei si a mineritului, magazinul de suveniruri, lacul subteran cu apa sarata, decorat cu tâsnitori in forma de nufar si cascada luminata in violet, rosu, albastru. Salina e un loc pe care nu-l uiti usor, dar nu e singurul obiectiv din zona.
Sapte biserici incarcate de istorie
Statiunea Tg. Ocna are nu mai putin de sapte biserici si manastiri vechi, toate doldora de istorie. Intre acestea, Manastirea “Magura Ocnei”, atestata in 1665, Biserica “Cuvioasa Parascheva”, numita si “Domneasca”, construita din bârne de stejar, apoi arsa de tatari in 1717 si refacuta, in anul 1725, de marele spatar Dediu, Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, fosta “Precista”, construita de marele vistier Gheorghe Ursache pe la 1662 si Biserica “Buna Vestire”, numita si Biserica "Raducanu”, refacuta in 1763 de marele logofat Radu Racovita, dar construita mult mai devreme de logofatul Ion Buhus si un târgovet pe nume Paval. Din 1821, aceasta din urma a fost manastire fortificata inchinata, alaturi de Manastirea Precista, Manastirii Ivir de la Muntele Athos, a fost ocupata de turci, apoi, in 1917, bombardata. In manastire au fost inmormântati membrii unor mari familii de boieri, Racovita, Negri, Sturdza, Buhus, iar partea de sud-est a bisericii se afla mormântul marelui om de cultura Costache Negri, diplomat si scriitor, traitor pe meleagurile Moldovei intre 1812 si 1876.
Pârtia de schi va dubla numarul turistilor
In statiunea Slanic Moldova, in afara de izvoarele minerale, care intereseaza pe cei veniti la tratament, exista un parc foarte frumos si o rezervatie naturala, cea de pe Muntii Nemira. Turisii pot parcurge traseul “celor 300 de scari”, pot vedea cascada si cleile Slanicului, pot vizita Manastirea “Stefan cel Mare” de pe muntele Bolovanu parcurgând sase kilometri pe drumul forestier sau pot merge la barajul din Valea Uzului, care este “rezeratie sanitara”. Zona este de o rara frumusete si, de obicei, strainii care trec pe aici isi doresc sa revina. Pârtia de schi, care urmeaza sa fie realizata din fonduri europene, cu siguranta va tripla numarul turistilor, in perioada de iarna.
“Sunt multe de vazut in Moinesti si in imprejurimi, arata edilul Viorel Ilie. In afara de Parcul cu Pini si Parc Bai, avem un sit arhelogic pe malul Tazlaului, in Poduri, si o cetate dacica in Lucacesti, daca turistii sunt interesati de istorie. Avem, in zona, si doua biserici de lemn foarte vechi, una in cartierul Hangani, «Cuvioasa Parascheva», si alta in Rusaesi, «Sf. Arhangheli Mihail si Gavril». E foarte important pentru turisti si faptul ca posibilitatea sa faca drumetii pe munte, drumurile petroliere fiind mult mai bune decât multe drumuri publice.”
Pe urmele lui Tristan Tzara…
Daca pornesti din Bacau spre Moinesti, de asemenea, ai sansa sa vezi locuri interesante. In primul rând, trebuie sa te opresti in comuna Scorteni ca sa vizitezi Centrul de Cultura Rosetti-Tescanu si Casa Memoriala “George Enescu”. Dupa nici o jumatate de ora, ajungi in Moinesti. Aer curat, peisaje frumoase, un orasel curat, izvoarele cu ape minerale curative din Parcul Bai, cam asta descopera turistul aici. Exista si alte atractii: o cetate dacica atestata de arheologici, Parcul cu Pini, care are teren de tenis, pensiuni, casute, “Dealul lui Ghindaru”, pe care arheologii au gasit dovezi ale civilizatiei pre-Cucuteni, veche de peste 5.000 de ani, monumentul Dada, creat de Ingo Glass in memoria lui Tristan Tzara, Casa “Kaddish” si Cimitirul Evreiesc, in care exista pietre tombale de la 1600, Manastirea Stirigoi si Lacul Tarnita, “cel-fara-de-fund”. Edilul promite ca va incuraja investitiile in amenajarea unui centru balnear, a unor tabere si cantonamente sportive, campinguri, centre de vânatoare si pescuit, trasee montane, puncte de inchiriere dotate cu atv-uri si mountainbike. In vecinatatea municipiului Moinesti, se afla comuna Poduri, iar turistul poate da o fuga aici, chiar daca drumul e ingrozitor. Pe lânga situl arheologic, va afla si o bisericuta albastra din lemn, veche de aproape o jumatate de mileniu: “Sf. Arhangheli Mihail si Gavril” din Rusaesti, atestata in 1540.
Palatul Ghika devine proprietate privata
Din Moinesti pâna in Comanesti nu faci decât 15 minute. Ai, si aici, ce vedea: sase biserici vechi, ridicate intre anii 1751 si 1929, Gara Comanesti, construita in 1890, Cimitirul International al Eroilor, singurul de acest fel din România. A fost construit in 1933 si adaposteste osemintele a 165 de eroi români, 2141 de soldati rusi, 370 de unguri, 191 de austrieci si 46 de germani. Pe dealul Comanestiului, poate fi vazuta Troita Comemorativa a Eroilor din Razboiul de Independenta din 1877 si din Primul Razboi Mondial, construita in 1925-1928. Dintre biserici, cea mai veche e “Sf. Nicolae” din Leorda, construita din lemn in 1751 si extinsa in 1901, apoi Biserica “Sf. Apostoli Petru si Pavel” din Supan, 1802, ctitor Nastasa Donici, si Biserica “Sf. Spiridon”, inceputa in 1810 si terminata in 1815, din initiativa si banii caminarului Spiridon Pandele. La Vermesti se gaseste si un sit arheologic, numit Cetatuia, din epoca bronzului, cultura Cucuteni si neoliticul timpuriu. Cea mai importanta cladire din Comanesti este, insa, Palatul Ghika, acum muzeu, dar nu pentru multa caci Paltin Sturdza, mostenitorul proprietarilor, a câstigat in instanta dreptul de a-i fi retrocedate cladirile si parcul.
A fost odata Moara Hazapan…
Pe o harta turistica a judetului am descoperit mentionata Moara de apa Hazapan si am vrut sa stiu daca mai exista. “Nu prea mai exista, ma instiinteaza primarul Constantin Spiridon. La inundatiile din 2005, nu a mai ramas aproape nimic acolo. Noi am vrea sa o restauram, dar nu avem bani, iar pentru cultura nu pot fi accesate fonduri europene. Mereu ne-am izbit de lipsa banilor. Nici Castelul Stirbei nu arata cum ar trebui. Proprietarii vor sa-l vânda, dar nu vrea nimeni sa-l cumpere. Avem câteva biserici vechi de peste 200 de ani si un mic muzeu de obiecte casnice si unelte, amenajat la Biserica «Sf. Apostoli Petru s Pavel», se poate merge la baraj… Sunt câteva obiective de vazut, zona e frumoasa, insa, din pacate, infrastructura stradala din zonele in care am putea dezvolta turismul lasa mult de dorit si nu putem demara niciun proiect pâna nu terminam canalizarea. Avem lacul, dar fiind lac de acumulare a apei potabile nu ni se permite sa dezvoltam activitati de agrement.”
Cas in coaja de brad si peisaje superbe
Aria turistica "Poiana Uzului" are peisaje superbe, un motel, pensiuni, un lac natural in Masiva Nemira, case de vânatoare si cabane. Barajul este incastrat in gresie de Tarcau si are 84 m in inaltime, o lungime de 507 m, iar lacul, o suprafata de 334 ha si 3,8 km, in lungime. Muzeul etnografic din curtea bisericii "Sf. Ap. Petru si Pavel", de care vorbea primarul Constantin Spiridon, a fost amenajat la initiativa preotului Ion Bugus si are o zestre insemnata: costume populare femeiesti vechi, sumane din 1900, cergi, covoare, cofe, icoane pe lemn si carti bisericesti de la 1834-1874. Din Comanesti, poti porni pe Valea Muntelui, spre Ciobanus, Agas, Brusturoasa, Palanca, o zona cu peisaje frumoase, oameni curati, gospodari si pastratori de traditii.
In est, la pescuit, doar o zi!
Si in estul judetului poti decoperi locuri frumoase, insa obiective turistice nu prea sunt, cu exceptia unor biserici sau manastiri vechi: “Sf. Cuvios Antipa Athonitul” din Calapodesti – Dealu Morii, Manastirea “Bunavestire” din Poglet, situata pe teritoriul comunei Corbasca, la granita cu Pâncesti, pe aici fiind si drumul cel mai scurt, Manastirea “Bunavestire” din Tisa Silvestri. Marii boieri au construit biserici de lemn in Damienesti, Filipeni, Colonesti, Rachitoasa, iar razesii, tarani liberi si instariti, in Soci, Damienesti si Plopana-Ruseni Razesi. Ceea ce le face atât de speciale sunt decoratiunile sculptate pe “usile imparatesti”, console, stâlpi in motive florale, zoomorfe sau geometrice. Specialistii spun ca cele mai frumoase lucraturi pot fi vazute in bisericile din Rachitoasa si Ungureni. Comunele din estul judetului ar mai putea atrage turisti organizând festivaluri gastronomice, folclorice, târguri de obiecte traditionale, partide de vânatoare sau pescuit. Se poate merge la vânatoare de mistreti in zona Colonesti si la pescuit in comuna Motoseni, dar nu exista pensiuni, nu se practica agroturismul, nu sunt nici mari sanse sa afli, in zona, o gazda care sa poata oferi conditiile dorite de un orasean.
Curtea Domneasca salveaza Bacaul
In Bacau, orasul care e capitala judetului, poti descoperi câteva biserici istorice sau care poarta macar urmele unor vremuri glorioase pentru Tara Moldovei. Astfel sunt Biserica Precista, ctitorie a lui Alexandru Voievod, fiul lui Stefan cel Mare, iar alaturi, ruinele Curtii Domnesti, Bacaul fiind o vreme resedinta lui, si Biserica “Sf. Neculai”, alaturi de care pot fi vazute fundatiile vechii biserici, ridicata in secolul al XV-lea, dar si o necropola din aceeasi perioada. Un alt lacas de rugaciune vechi gasesti la Runc, nu departe de Bacau, Biserica “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” fiind construita in 1457, iar atmosfera de aici, cu totul aparte. In municipiu, mai poti vedea colectiile din Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” si Complexul Muzeal “Ion Borcea”, Vivariul, Observatorul Astronomic, casele memoriale “George Bacovia”, “Nicu Enea” si ruinele Casei “Vasile Alecsandri”, care mai are pereti dar e posibil sa nu supravietuiasca iernii viitoare, caci intemperiile, derbedeii, dar si autoritatile, prin indolenta lor, au adus imobilul intr-o stare jalnica. Lucruri si locuri cu adevarat frumoase se gasesc, insa, in afara orasului. De exemplu, Castelul Cantacuzino Pascanu, Parcul Dendrologic Hemeius si Lacul Lilieci, care are 113 specii de pasari, unele pe cale de disparitie in Europa sau in lume. Din pacate, se face prea putin pentru ca turistul sa afle despre acestea, sa le vada si sa povesteasca mai departe, singurele care se straduiesc sa le promoveze si sa le apere fiind, deocamdata, organizatiile neguvernamentale ale tinerilor iubitori de natura.
Silvia Patrascanu
