Sfârșitul de an a prins piețele țărănești pline de produse agricole căutate cu frenezie mai ales de gospodinele care pregătesc mesele de Crăciun și de Anul Nou. Tarabele sunt, culmea!, pline cu de toate, de la nelipsitele verdețuri sau legume numai bune de aruncat în oalele aburinde cu diferite „găteli”, până la nelipsita varză murată după care tânjește mai tot omul „afectat” de mesele pline de cărnuri, maioneze, afumături și, mai ales, alcool, fie că vorbim de vin fiert, șampanie sau țuică „îmbujorată” cu boabe de piper și domolită cu miere de albine.
Printre arogantele fructe cu origini tropicale, stăteau camuflate, cumva, câteva grămăjoare de neaoșă…urzică.
„Le-am cules din…Lunca Bistriței. Acolo au crescut. Păi, dacă a fost cald. De dimineață, am vândut ceva, cam de …50 de lei”, îmi răspunde zâmbind omulețul cu ochi albaștri din spatele tarabei. Aflu că îl cheamă Savin Mera, de 61 de ani, și s-a pensionat de la fosta Metalurgica, Secția 400, pe caz de boală.
Vorbește greu, evident, din cauza frigului, dar și a paraliziei de care a suferit în trecut. Ușor de imaginat că sărăcia l-a scos din casă pe vremea asta, pe tarabă așezând timid și o pungă cu nuci și vreo trei borcane cu zarzavat. „Am fost electrician, dar pentru că paralizasem, m-au scos la pensie mai devreme. Acum, mi-am mai revenit. Am pensie de 780 de lei și oleacă de pământ. Ce să-i faci?!”, îmi explică stins bătrânelul. La o tarabă mai încolo, o femeie între două vârste, cu oasele pătrunse de frig după atâta așteptat mușterii, încearcă să mă convingă să-i cumpăr o coroniță-două din brad natural, împodobite sumar cu diverse ornamente tematice. E Lenuța, zice ea, de la Livezi.
„Nu am vândut nimic, matale ești primul care cumpără de la mine. Dacă oi apuca să vând, mănânc și eu o sarma. Dacă nu… Crede-mă, am cinci copii”, îmi strecoară iute femeia, cu teama ca nu cumva să-și piardă și singurul client care s-a oprit la taraba ei. Cumpăr una și dau să plec. O altă femeie mă îndeamnă să-i cumpăr din „muntele verde” de vâsc scos pe tarabă.
„E crescut pe măr. Ăsta e bun de făcut ceai, pentru cine e bolnav. Cele de pe stejar sau salcâm sunt toxice. Puteți să-l agățați și de lustră, de Anul Nou. Aduce noroc”, mă consiliază femeia. Le urez precupețelor „Sănătate!” și „Sărbători binecuvântate!”, apoi, încerc să mă strecor prin forfota din piață. Până la urmă reușesc să ajung la ieșire, lăsându-i în urmă pe semenii „uituci”, trimiși de gospodine să le aducă bidonul de borș, legătura de pătrunjel sau mai știu eu ce ingredient care să le ajute să termine „piesa” din meniul de Revelion.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
