Vara asta a trecut pentru mine, ca un fum. De cum a început am fost în focuri, având în minte doar sărbătoarea revistei. Zeci de e-mailuri, de convorbiri telefonice, discuţii prelungite cu echipa redacţională, la care s-au adăugat cele cu fidelii noştri colaboratori, toate pentru pregătirea ediţiei aniversare, ce avea să marcheze 55 de ani de apariţie neîntreruptă şi al 6oo-lea număr al Ateneului. Pe care l-am dorit şi într-o ţinută festivă, într-o înnoită formulă grafică. Am vrut să le facem o surpriză plăcută cititorilor noştri, pentru că ei sunt cei mai importanţi pentru noi, şi sper că am reuşit.
L-am auzit de multe ori pe Sergiu Adam povestind cum a apărut primul număr al Ateneului, pe 19 august 1964, cum s-a dus cu George Bălăiţă în tipografie, şi cât de fericiţi au fost ţinând în mână exemplarul acela de revistă, cu mirosul lui de cerneală proaspătă, şi parcă simţeam şi eu emoţia lor. A fost un moment extraordinar, mi-l imaginez foarte exact, pentru că ştiu ce înseamnă facerea unei reviste, bucuria reuşitei. Am recitit în vara asta cam tot ce s-a scris despre Ateneu, monografii, mărturii, amintiri, am răsfoit colecţia, şi am văzut că nimic nu a fost uşor, că drumul parcurs a fost unul lung şi greu. Dar revista s-a impus, a rezistat, a dăinuit, coagulând în jurul ei importante forţe creative, devenind un nucleu iradiant, un exemplu pentru toţi cei care visau să aibă o publicaţie de cultură în vremurile centralismului democratic şi ale unei drastice cenzuri ideologice. Ateneul a ieşit din acel cerc strâns, devenind un spaţiu al creativităţii, al curajului, al dialogului, al schimbului de idei. Cu preţul unei permanente lupte pentru libertatea gândirii, revista a contribuit în chip esenţial la descentralizarea culturală, arătând clar că în acest colţ de ţară sunt talente reale, scriitori adevăraţi, unii dintre ei devenind nume de primă mărime ale literaturii române. De altfel, se ştie că toată cultura română s-a format, s-a consolidat şi a rezistat în timp în jurul revistelor. Prin ele circulă sângele culturii vii, acest preţios şi fragil segment al spiritualităţii contemporane. Cultură vie pentru care, la noi, se face, se investeşte prea puţin. Asta în timp ce toate ţările civilizate îşi finanţează, îşi susţin cultura, adică identitatea. Mai ales în acest timp al globalizării, al migraţiilor, al aculturaţiei, când identităţile devin fluide. Când trăim şi o uriaşă schimbare de paradigmă, sub presiunea noilor tehnologii, a mediului virtual. Care au creat şi o falie între publicaţiile culturale, literare, şi cititorii lor. Se spune că lumea nu mai citeşte şi că astfel de publicaţii sunt prea multe. Dar cele care îşi fac bine treaba şi îşi cunosc misiunea sunt cele care păstrează vie memoria culturală, fără de care ne-am pierde identitatea. Ele nu funcţionează pe principiul rentabilităţii economice şi, în mod normal, ar trebui să beneficieze de o reţea de distribuţie naţională şi să facă obiectul unor achiziţii pentru bibliotecile publice, liceale, universitare etc. Subvenţionând cultura, un stat susţine accesul la educaţie al cetăţenilor lui. Sunt probleme de ordin general şi de importanţă majoră, pe care le-am amintit aici pentru că se găsesc întotdeauna nişte neaveniţi pe care-i apucă subit palpitaţiile, îngrijorările privind cheltuielile bugetare, deşi chiar ei nu duc lipsă de consistente alocaţii din bani publici. Suntem noi, cei care lucrăm la reviste de cultură, mai visători şi mai idealişti, nu însă şi rupţi de realitate, naivi sau neinformaţi. Iar cu spiritul critic stăm bine, pentru că numai el e adevăratul constructor, detectând şi cultivând valorile autentice. Vom continua, aşadar, această construcţie vie, Ateneul, o revistă de tradiţie, cu vechime, pe care am moştenit-o şi vrem să fim demni de ea. Am găsit, din fericire, întotdeauna sprijin şi deplină înţelegere din partea editorului nostru, Consiliul Judeţean Bacău, aşa că ne vom face şi de acum înainte treaba, cu profesionalism, implicare, cu pasiune şi răspundere. Dar şi cu bucuria datoriei împlinite, păstrând memoria lucrurilor semnificative, a întâmplărilor şi evenimentelor culturale specifice zonei noastre şi nu numai. Arhivând clipele frumoase, cu gândul la viitor.
Carmen Mihalache, director al Revistei Ateneu
*****
“Casa visurilor noastre”, ”o mare familie de spirit”, a împlinit 55 de ani
O casă construită cu muncă, cu pasiune, ambiţie, talent, cu luptă chiar pe baricadele ridicate în faţa culturii de un regim totalitar.
Era 19 august 1964. Din teascurile tipografiei băcăuane iese primul număr al Revistei Ateneu (serie nouă). Artizanul, luptătorul, care a reuşit să convingă aparatul de partid că este nevoie, în Bacău, de o publicaţie de cultură, a fost scriitorul Radu Cârneci, care a şi preluat funcţia de redactor şef. “Casa visurilor noastre”, cum a denumit-o cel care avea să fie numit “vioara întâi a iniţiativelor”, este vorba tot de Radu Cârneci, a devenit tot mai încăpătoare, s-a ridicat an de an tot mai sus, a adunat în “salonul de lux” oameni de cultură, scriitori care au dat literaturii române nume de prestigiu, devenind “o mare familie de spirit”, după cum frumos spune actualul director al Ateneului, Carmen Mihalache.
Istoria Revistei Ateneu a fost scrisă, spusă şi “cântată” în anii din urmă, o contribuţie importantă au avut-o Marilena Donea, cu cele două volume de bibliografie, şi Victor Mitocaru, cu cele două ediţii din “O istorie vie a Revistei Ateneu”, cărţi care trebuie citite şi apoi aşezate cu grijă în bibliotecile publice sau personale.
Însă istoria o scriu în fiecare zi redactorii şi colaboratorii actuali ai revistei, pe care îi găsiţi ca semnatari ai articolelor care compun în fiecare lună un nou număr.
“Ateneul” a fost o “gaşcă” de rebeli care, din neatenţie, s-au luat cu literatura
Se împlinesc astăzi 55 de ani de la prima ediţie a Ateneului şi, coincidenţă fericită, marcarea pe frontispiciu a 600 de ediţii neîntrerupte.
La jubileul din 2014, directorul revistei, Carmen Mihalache, spunea: “Revista noastra îşi sărbătoreşte anul acesta jubileul. Primul numar al seriei noi a apărut în luna august a anului 1964. Martorii acelui eveniment spun că e greu de descris entuziasmul cenacliştilor băcăuani care, strânşi în jurul domnului Radu Cârneci, au intemeiat o revistă de cultură, care şi-a propus să continue tradiţiile Ateneului Cultural, fondat în 1925 de pedagogul Grigore Tabacaru şi George Bacovia.”
Astăzi, acelaşi entuziast şi tenace director, la această sărbătoare, afirmă în editorialul „Mergem mai departe”, din pagina 2: “În anii romantici, «ateneiştii» erau tineri talentaţi, îndrăzneţi, orgolioşi, care s-au lansat cu pasiune într-o «foarte specială aventură intelectuală», după cum avea să o numească George Bălăiţă. Credeau în iluzii, iubeau literatura, visau să ajungă scriitori importanţi. Iar unii chiar au reuşit să-şi împlinească visul. La Ateneu însă, pentru că despre revistă vorbim, ei au fost, în primul rând, redactori şi au făcut presă culturală, au reflectat fenomenul cultural-artistic din zonă şi din ţară, au descoperit şi promovat tinere talente, contribuind, în timp, la afirmarea şi aşezarea valorilor autentice”, după care, reafirmând acelaşi crez al înaintaşilor, Carmen Mihalache creionează succint programul viitor al revistei pe care o conduce de mulţi ani şi buni: “Vom continua să facem o revistă echilibarată, cu texte bune, cu spirit critic, cu atitudine lucidă, în respectul valorilor. Dinamică şi actuală, de acum şi de aici, respirând aerul timpului, ne aşezăm cu faţa spre viitor, proiectul nostru de viitor, proiectul nostru recent – Ateneu în dialog – fiind destinat tinerilor, cărora ne dorim să le stimulăm interesul pentru literatură şi arte, pentru cultura vie.”
Ateneu 600, la 55 de ani de la apariţie, este o ediţie de colecţie, bogată, interesantă, în 32 de pagini, cu subiecte inedite, cu mesaje de felicitare, de încurajare. Am fost interesţi şi de opiniile celor care au publicat, ca redactori sau colaboratori, în paginile revistei Ateneu, în toţi aceşti ani, de cele trimise de alte reviste de prestigiu din ţară.
Mai întâi, ne-am oprit la ceea ce spune editorul, prin vocea lui Sorin Braşoveanu, preşedintele Consiliului Judeţean. “În cei 55 de ani de activitate continuă, Revista Ateneu a devenit un simbol al spiritualităţii băcăuane, o adevărată şcoală pentru tinerii scriitori şi critici literari, o voce distinctă şi un spaţiu caracterizat prin libertate de exprimare, verticalitate şi curaj, într-o lume afectată de din ce în ce mai mult de duplicitate, fals şi impostură intelectuală. (…) Aş dori să felicit astăzi pe toţi cei care au marcat în cei 55 de ani parcursul şi devenirea Revistei Ateneu.”
Citesc fiecare pagină şi consemnez: “Îmi dau seama cât de important este ca ea (Revista Ateneu – s.n.) să-şi continue viaţa mult mai departe, întrucât numele de critici literari şi scriitori care au apărut şi apar de 55 de ani încoace în această revistă au intrat cu majuscule în capitolele mari ale literaturii române. “La mulţi ani!” – Gabriela Adameşteanu, poet.
“Campioana a continuităţii” – C.Th. Ciobanu. “Vrednicie, rodnicie, vigoare culturală” – Ioan Moldovan – director al Revistei “Familia”, Oradea. “Pricepere şi dăruire” – Emil Nicolae, poet. “Valori ce dau viaţă lungă unei reviste” – Gellu Dorian, redactor şef, Revista “Hyperion”.
“Ateneul nostru. Cincizeci şi cinci de viaţă şi 600 de numere… Un copilaş care s-ar fi născut odată cu importanta revistă ar fi astăzi un bărbat gata să se îndrepte, în pas forte, spre aria vârstei cărunte, împovărat de nobila grijă de a revedea stiva celor 600 de numere care i-au presărat timpul ce i-a fost dat… Să trăiască şi unul, şi altul, stiva să se înalţe, pentru ca sufletul să aibă reazem de mulţumită odihnă şi sufletul, ceruri de visat!” – C.D.Zeletin.
“Program clar, colaboratori de prestigiu” – prof.univ.dr. Florea Firan, director al Revistei “Scrisul Românesc”, Craiova.
“Înălţime şi deschidere” – Ovidiu Dunăreanu, redactor şef al Revistei “Ex Ponto” Constanţa.
“Ateneu, o revistă care onorează” – Cassian Maria Spiridon, director al Revistei “Convorbiri Literare”, Iaşi.
“Ca unul ce aparţine acelei istorii recente (am fost şi eu redactor la “Ateneu”), urez redactorilor colaboratorilor de azi şi de mâine, celor care o sprijină moral şi financiar, mulţi ani de trudă în paginile pline de inteligenţă şi farmec ale Revistei” – Eugen Uricaru.
Fiecare dintre cititorii Revistei Ateneu va găsi în paginile ediţiei cu numărul 600, care se află deja în reţelele de distribuţie, inclusiv în chioşcurile societăţii “Deşteptarea” alte mesaje, alte opinii adresate revistei la împlinirea a 55 de ani de la prima apariţie a seriei noi, începând cu 1964.
Din sumar, am mai reţinut un excepţional interviu cu poetul Ovidiu Genaru, “ateneist” din prima linie, realizat de Adrian Jicu, redactor asociat, critic literar. S-a vorbit, s-a scris, s-a opinat pe marginea unei întrebări: “A fost Revista Ateneu o «grupare» literară?” Unii spun că da, alţii, din contra, afirmă că ar fi fost o sumă de individualităţi. Ovidiu Genaru, poet, dramatrug, romancier, înobilat cu numeroase premii literare, afirmă ceva ce doar el putea să spună, în stilu-i caracteristic: “Ateneul” a fost o “gaşcă” de rebeli care, din neatenţie, s-au luat cu literatura. Superb. Drăgăstos. Unic. Să mai “recepţionăm” şi ceea ce a scris Magda Cârneci: “Ca fiică a Bacăului şi a întemeietorului celei de-a doua seriii a Revistei «Ateneu», dar şi ca preşedintă actuală a PEN Club România – care urmăreşte să dezvolte spiritul de angajare civică şi politică al scriitorilor români faţă de actualitatea internă şi globală -, mă bucur din toată inima pentru această aniversare.”
Dragă Revistă “Ateneu”, noi te iubim, te citim şi dăm mai departe tot ce am învăţat din ceea ce tu ne dăruieşti în fiecare ediţie. Acum, la împlinirea a 55 de ani de viaţă, aflată la maturitate deplină, noi, cei de la “Deşteptarea”, fraţi şi megieşi în ale scrisului, îţi urăm şi îţi dorim să fii tare, dreaptă şi frumoasă.
La mulţi ani!
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
