La început de an, fiecare gospodar, fie el angrenat într-o activitate publică, în mediul privat sau independent, îşi face un remember a ceea ce a realizat şi, introducând în ecuaţie toate variabilele, îşi croieşte o nouă platformă pe care înscrie, ca un alpinist sau drumeţ de ocazie, traseul propus în noile aventuri ale cunoaşterii, din care nu lipsesc urcuşurile şi coborâşurile, popasurile şi corecţiile.

În paginile ziarului au fost consemnate intenţiile, obiectivele, planurile unor economişti, manageri, politicieni, pentru anul 2019, cu cifre, procente, pe luni şi trimestre, astfel ca viaţa oamenilor, comunităţilor să se schimbe simţitor, cu plusuri înregistrate în modul de viaţă.

Sunt şi instituţii, oameni care nu cuantifică munca lor în termeni matematici, statistici, deoarece ele/ei se adresează sensibilităţii ochiului, inimii şi sufletului, care au nevoie permanent de o evadare din trepidantul cotidian, deschizând uşile muzeelor, galeriilor de artă pentru o întâlnire cu frumosul, ineditul şi poezia culorilor. Despre o asemenea călătorie am vorbit cu Dionis Puşcuţă, artist plastic, şef Secţie Artă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”.

Spaţiu deschis pentru ochi, inimă şi suflet

Muzeul de Artă din Bacău este depozitarul unui impresionant patrimoniu de artă al oraşului, al judeţului, şi poate fi numit, fără exagerare, o bancă, în care sunt tezaurizate valori inestimabile ale culturii locale, naţionale şi universale, rod al creaţiei unor oameni hărăziţi cu talent, imaginaţie şi deschidere dincolo de orizontul limitat al retinei. Sunt, în patrimoniul muzeului, peste 5000 de asemenea capodopere, adunate în zeci de ani îmbrăţişaţi cu căldură, dragoste, muncă de o mână de oameni dăruiţi profesiei pe care şi-au ales-o.

A fost un an bun şi pentru Artă, pentru artişti, profesionişti sau amatori, pentru instituţia care patronează întâlnirea publicului cu arta adevărată. Ce-şi propune Muzeul de Artă în anul care tocmai şi-a deschis largi porţile?
„Muzeul de Artă îşi propune, subliniez, îşi propune, ca în funcţie de alocările bugetare pe care noi le-am solicitat, în dorinţa de a colabora şi în 2019 cu publicul băcăuan, cu iubitorii de artă, să iniţieze şi să finalizeze mai multe activităţi, programate pe anumite evenimente sau în baza calendarului anual aprobat.

Pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Române, vom lansa volumul IV din seria «Artişti băcăuani», care are o frumoasă continuitate. Şi de data aceasta venim cu 12 artişti, câte unul pentru fiecare lună din an, i-am numi pe Cristina Ciobanu, Mihai Chiuaru, Vasile Jurje (reîntors în comuna natală, Cicârlău, județul Maramureș), Alina Enache, Constantin Cucoş, un caricaturist important, plecat dintre noi în 2007, Costel Butoi, dispărut şi el acum câţiva ani, un promotor al impresionismului fantastic. Şi alţi artişti pe care lăsăm publicul să-i descopere la vernisajul expoziţiei şi lansarea acestui album, care vor avea loc la Galeriile ALFA”, îmi spunea, zilele acestea, Dionis Puşcuţă.

Încă de la prima ediţie, s-a stabilit o ordine a introducerii artiştilor în acest album, astfel că vol. IV a ajuns la jumătatea anului 1980, ca perioadă de afirmare a artiştilor în plastica băcăuană, au dat măsura potenţialului şi talentului lor. Un alt criteriu a fost ca artiştii să fie născuţi sau să fi creat o perioadă în Bacău. De remarcat că, pe parcursul achiziţiei de noi opere ale unor artişti, cum sunt cele semnate de Grigore Manea, au fost şi ei introduşi în album.

Constantin Ciosu, retrospectivă la 80 de ani

În februarie, tot la Galeriile ALFA, în colaborare cu Centrul de Cultură din Urziceni, Bacăul va găzdui o mare expoziţie de caricatură, în care vor fi expuse peste 400 de lucrări, printre care şi unele semnate de artişti ai liniei din Bacău. De altfel, la realizarea acestei interesante expoziţii va colabora şi Victor Eugen Mihai (VEM), unul dintre premianţii Salonului de la Urziceni.

În martie, iubitorii de artă vor avea ocazia să intre în contact cu operele familiei de artiști Sasz-Albici, în colaborare cu Galeria Karo. Prima „personală” a anului 2019 va fi a artistei Carmen Poenaru, urmată, în jurul datei de 18 mai, de Noaptea Muzeelor, de expoziţia cu lucrări din Tabăra Internaţională de Creaţie de la Tescani – Rezidența Tescani 2018. Tot cu acea ocazie va fi organizată la Muzeul de Artă și o expoziţie cu lucrările restaurate de departamentul specializat al muzeului, o activitate mai puţin cunoscută de marele public, însă de mare însemnătate pentru ca lucrări care au suferit, de-a lungul timpului, procese de degradare, să fie redate circuitului expoziţional.

„Un mare eveniment va fi expoziţia artistului plastic, maestru al caricaturii naţionale şi internaţionale, membru al UAPR, Constantin Ciosu, pe care l-am convins să vină la noi cu o «personală», în luna iunie, dublată de mai multe manifestări, care au drept scop popularizarea acestei arte fără cuvinte, de la istoricul caricaturii şi a umorului în artă, până la tehnici tradiţionale şi moderne. Ne-am propus această expoziţie, în semn de respect pentru artistul care a împlinit 80 de ani, discret, aşa cum îl ştim”, mai spune Dionis Puşcuţă.

„Saloanele Moldovei”, perla plasticii de pe cele două maluri ale Prutului

Una dintre cel mai mari expoziţii a anului 2019 va fi în octombrie, cu lucrările de la „Saloanele Moldovei”, cu un prim vernisaj, în august, la Chişinău. Toate manifestările expoziţionale vor fi găzduite de Galeriile ALFA, deoarece Muzeul de Artă este într-un proces de modernizare, fiind deschisă publicului doar expoziţia de la etaj, cu artişti interbelici. După finalizarea lucrărilor (întârziate din motive care n-au fost făcute publice), prima expoziţie deschisă în sala de la parter va fi „100 de ani de artă în Bacău” (reprogramată), dedicată evenimentului de la 1 Decembrie 1918.

„Tot aici va fi deschisă publicului şi expoziţia personală a artistului Mihai Chiuaru, o retrospectivă, cu catalog şi vernisaj, un artist important, optzecist – nouăzecist, cunoscut publicului băcăuan, naţional şi internaţional, artistul băcăuan fiind o prezenţă constantă la saloanele de artă plastică. Şi o surpriză pentru băcăuani, intenţionăm să invităm în Bacău un cunoscut sculptor ieşean, Sorin Purcaru, artist din noua generaţie, foarte bine cotat, expoziţia va fi un câştig pentru băcăuani”, încheie Dionis Puşcuţă seria de bune intenţii din anul 2019.

Artiştii sunt aici, dar nu-i caută nimeni

Partea a doua a convorbirii noastre a fost un dialog interesant pe două teme care privesc îmbogăţirea patrimoniului Muzeului de Artă cu noi lucrări, achiziţionate sau donate, o activitate pentru care se bate în fiecare an, punând în ecuaţie toate argumentele de care dispune, competenţa şi dragostea pentru artiştii băcăuani, iar a doua are ca suport gândurile de viitor, ce-l privesc pe artistul plastic Dionis Puşcuţă, un artist cu o creaţie singulară în peisajul plastic băcăuan.

– Care sunt, aşadar, achiziţiile Muzeului de Artă în anul 2018?
– Anul acesta am reuşit să achiziţionăm şapte lucrări de grafică ale regretatului artist Ovidiu Marciuc, profesor, grafician foarte bun. Noi aveam trei lucrări ale lui Marciuc, iar acum, cu sprijinul soţiei artistului, am făcut această achiziţie importantă. Am mai cumpărat o lucrare foarte bună, mai mare, de la un anticar din Bucureşti, un portret de femeie al lui Dimitrie Berea, cred cel mai important artist pe care l-a dat Bacăul, cunoscut, e adevărat, mai mult în străinătate. De la un braşovean am cumpărat un caiet de amintiri, cu fotografii, al lui Ion Diaconescu, artist important pentru Bacău, el fiind cel care, împreună cu Nicu Enea, a pus bazele primei pinacoteci în Bacău, ca un mic muzeu, însă, între timp, în vremurile tulburi de după război, o mare parte dintre lucrări au dispărut. Caietul îl vom folosi într-un viitor catalog cu lucrări semnate de Ion Diaconescu. Suntem mereu în căutare de lucrări ale unor artişti băcăuani de la care, cum v-am spus, nu avem în patrimoniu nicio lucrare, însă piaţa este destul de închisă şi, de ce să nu o spunem, foarte scumpă. Am înregistrat şi câteva donaţii, la care se adaugă și lucrările premiate la „Saloanele Moldovei” (aşa scrie în statut şi în regulament), prin această longevivă şi prestigioasă manifestare, patrimoniul muzeului nostru se îmbogăţeşte cu lucrări ale artiştilor basarabeni, Bacăul are, la ora actuală, cea mai mare colecţie cu artişti contemporani din Republica Moldova. Au mai donat lucrări Cristina Ciobanu, Eugen Ionescu, Mihai Nichita Burculeţ, ei fiind şi în Albumul „Artişti băcăuani”.

– Am vorbit foarte rar despre artistul Dionis Puşcuţă, un artist exagerat de discret, a cărui artă se adresează mai ales tinerei generaţii, prezent mai mult în expoziţii colective, nelipsit însă de la simposioanele de creaţie din Bacău şi din ţară. Ce ţi-ai propus pentru anul 2019?
– Vreau să continui colaborarea cu Ovidiu Ungureanu în organizarea Rezidenţei artistice de la Tescani, o iniţiativă privată. Anul care vine avem promisiunea că va veni o artistă celebră din Israel, Olga Kudina, vor veni Amar, sirianul românizat, spaniolul Pablo Rodrighez, apoi artişti din Bacău, Puşcuţă, Ungureanu, Crăiţă, Macovei, din Bucureşti, Gheorghe Dican, Marius Barb. De altfel, acesta este viitorul unor asemenea tabere, iniţiativa privată, căreia vrem să-i asigurăm o continuitate, sub egida şi emblema maestrului Ilie Boca. Eu, după cum aţi remarcat nu sunt adeptul expoziţiilor personale, vreau să particip la cât mai multe expoziţii de grup, pentru public este o ocazie de a vedea, de a compara, de a intra în intimitatea creaţiei a mai multor artişti. Şi, n-am încă vârsta pentru retrospective, eu lucrez şi expun. Arta mea este de factură modernă, fantastică, sunt fan şi adeptul benzii desenate, care s-ar simţi bine într-o expoziţie cu sculptura lui Sorin Purcaru. Mă gândesc deja la o expoziţie împreună cu Sorin Purcaru, cu Felix Aftene, un artist postmodernist ieşean, şi chiar cu Sergiu Mazerschi, grafician, autor de bandă desenată, expoziţie pe care aş denumi-o „Fantasticul în artă”. Este o artă foarte bine apreciată de generaţia tânără. Este un vis care sper să prindă contur în anul 2019. În rest, particip la taberele de creaţie la care sunt invitat, organizez împreună cu colaboratorii mei expoziţii, la Muzeu şi la Galeriile ALFA, editez albume, cataloage, privesc arta, oraşul, oamenii.

I-am rămas dator tatălui meu

– De câte ori am vorbit, mereu îmi aminteai de tatăl tău, Octavian Voicu, cunoscut poet, publicist, om de cultură, al cetăţii, un om generos, cald, care a avut o influenţă majoră în devenirea ta ca om şi ca artist. Spuneai că i-ai rămas dator, despre ce este vorba?
– De tatăl meu am fost apropiat. De mic mă lua cu el prin oraş, îmi povestea şi îmi arăta clădirile vechi ale Bacăului, istoria lor, mergeam la lansări de carte, la expoziţii. Era un om deschis care îţi lăsa spaţiu pentru opinii, întrebări, a iubit copiii, pentru care a şi scris. Îi sunt dator. Mi-am propus, am făcut ceva, însă nu cum ar merita şi cum îmi doresc şi eu. Am reuşit, împreună cu editorul Cornel Galben să-i public, după moarte, o singură carte. Mai sunt manuscrise, imagini, care merită să fie valorificate de oameni în domeniu. Sunt două volume pentru copii, le voi pregăti pentru tipar, iar eu voi face ilustraţia. Este promisiunea pe care i-am făcut-o.

– Sper să reuşeşti. Dionis, vorbim mereu de pictori, de pictură, însă în Bacău sunt şi câţiva sculptori remarcabili, pe care îi vedem rar în spaţiul public, cu excepţia lui George Zărnescu şi a lui Mihai Bejanariu, prezenţi cu „personale” sau în expoziţiile de grup şi mai rar în taberele de creaţie, în condiţiile în care Bacăul nu excelează prin lucrări monumentale, de for public, în arta urbană. Care ar fi explicaţia?
– Aveţi și nu aveţi dreptate. Sculptura, în lemn, metal, piatră, alte materiale, fie ele şi preţioase, este arta care consumă timp, bani, o muncă migăloasă, de forţă, de aceea ea este rodul unei creaţii de atelier. De asemenea, sunt rare taberele de creaţie pentru sculptori, în Bacău. De regulă, asemenea tabere sunt organizate de municipalitate, ele sunt costisitoare, însă avantajul este că lucrările, în funcţie de contract, rămân în patrimoniul public al oraşului, ca monumente de for public sau ca artă urbană. Este păcat că, în Bacău, nu s-a iniţiat, nu s-a organizat o asemenea tabără, cum sunt, mai ales, în oraşele din Ardeal. De aceea sunt cu atât mai lăudabile iniţiativele de la Centrul de Cultură „George Apostu”, unde a luat fiinţă cu ani în urmă singura Grădină cu statui din România, iar acum se desfăşoară o rezidenţă de trei ani, la care sunt invitaţi sculptori din ţară şi străinătate, lucrările lor putând fi admirate în spaţiul special amenajat. O alta se organizează la Stănişeşti, la Casa Memorială a marelui sculptor George Apostu, iniţiată cu succes de Dinu Apostu, nepotul artistului. Toate lucările au rămas în patriomoniul Casei memoriale.

Un vis: Aleea Artiştilor

– La aproape toate întâlnirile cu artiştii băcăuani am reţinut cel puţin două idei care conţin dorinţe mai vechi ale acestora, de care mi-ai vorbit şi tu. Despre ce este vorba?
– Gânduri mai sunt, unele circulă în spaţiul public, cum ar fi amenajarea/construirea unui Muzeu de Artă Contemporană, absolut necesar pentru un oraş cu un potenţial artistic extraordinar, cu artişti care fac parte din trei generaţii puternice, bine cotaţi pe plan naţional şi internaţional. Oraşul merită, artiştii, fie ei ai penelului sau ai condeiului, merită o Alee a Artiştilor, de care vorbim de mult timp, însă toată lumea este de acord, dar nimeni nu o pune în…operă. Am propus mai de mult ca în Bacău să se înfiinţeze o Casă a Oamenilor de Cultură şi Ştiinţă. Bacăul, ca orice oraş mare, cu tradiţie şi o mare cultură, se poate gândi la o asemenea realizare. Poate că achiziţionarea Casei Alecsandri şi refacerea ei, ar fi o soluţie. În Bacău este o filială puternică a Uniunii Artiştilor Plastici, cu peste 60 de membri, cu o forţă de creaţie extraordinară, cu un patrimoniu de talent extraordinar, însă, din păcate, administraţia locală nu a găsit formula, calea, de a-i avea aproape, la care trebuie să amintim şi impresionatul corp de arhitecţi, cu un mare potenţial, demonstrat prin realizările lor din ultimele decenii.
Suntem la început de an, un an pe care fiecare l-am dori cât mai bun, nu numai în producţii materiale, ci şi în artă, în arta vizuală. Este adevărat, arta costă bani, dar nimic nu este gratis în lumea asta.

Alte articole