Nu e vorba de un singur râu, ci de mai multe, căci aşa se numesc înfloriturile de pe cămăşile naţionale. În comuna Caşin, ne explica învăţătorul Neculai Pâslaru în monografia sa din 1938, râurile (autorul le spune „râurii”) se numeau constande, iar chiruştile (singular, chiruşcă) sunt, tot la Caşin, bucăţile „de pânză triunghiulară cusută cu fir şi mătase şi aplicată pe umăr, la cămăşile femeieşti”.
Ne-au prezentat astfel de comori de cel puţin o sută de ani aproape 30 de localnice (zic aşa pentru că a fost un singur bărbat), care s-au îmbrăcat precum strămoşii lor, veniţi din Dragoslavele şi Rucăr de pe vremea lui Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan. Primarul Cosmin Curelea i-a adunat în curtea unei gospodării model (ca multe altele), cea a regretatului Constantin Rusu, autor a circa 40 de porţi (al doilea, după Neculai Comăneciu).
Fiul său, Ioan, şi soţia, Mirela, îi cultivă exemplar memoria şi zestrea rămasă. Genericul „Curiţa – un colţ de rai, în costume populare” a avut acoperire deplină. Despre specificul artei tradiţionale din această zonă a fost invitată să expună etnologa Feodosia Rotaru, de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bacău, iar sculptorul Gheorghe Zărnescu, curiţean, l-a evocat pe „nenea Costică Rusu”, pe care l-a admirat de copil pentru măiestria cu care prelucra lemnul.
„Lăsăm de la unul la altul”, ne-a spus doamna Catrina, gazda, cu gândul la fiul Ioan şi, desigur, la nepoţi. Ideea de liant între generaţii a reieşit, pe lângă altele tot înalte, din cuvintele rostite de preoţii Ionuţ Căciulă, Ioan Berdan, Marius Cojocaru şi Ciprian Bohălţeanu.
Eu am încercat o soluţie didactică, pentru că era de faţă directoarea coordonatoare: să se iniţieze un curriculum la decizia şcolii prin care să se realizeze o analiză comparativă a tradiţiilor argeşene cu influenţele localităţilor din jurul Caşinului. Anterior, pe acelaşi subiect am discutat cu Alexandrina şi Constantin Comănici, vrednici dascăli căşineni (derivat folosit de Neculai Pâslaru), şi cu Constantin Tudose, a cărui monografie o aşteptăm nerăbdători.
O mărturie lirică depune în acest tablou „Imnul căşuneanului”, compus şi interpretat de Gabriela Comăneci.
