“Am fost mereu atrasa de puterea cuvantului”

Interviu cu Andra Popa, studenta în anul al III-lea la Universitatea „Vasile Alecsandri“, Facultatea de Filologie

– 22 de ani este cea mai frumoasa varsta, este varsta la care se întalnesc visele cu realitatea. Cum a fost pentru Andra Popa aceasta întalnire?
– A fost ca o amanare a împlinirii viselor. Ceea ce am visat ca voi face la varsta de 22 de ani nu îsi are radacina în lumea în care traim. Cand eram mica ma gandeam ca la 22 de ani voi fi casatorita si voi avea o cariera stralucita. Acum ma ocup doar de pregatirea profesionala, iar celelalte vise îsi asteapta cuminti randul.
– Ce visai la 10-12 ani, la 18 ani?
– Cred ca pe la 10-12 ani doream sa cresc mai repede, sa-mi aleg drumul în viata. Nu aveam o imagine foarte clara a ceea ce avea sa ma astepte. Nu stiam ce profesie voi avea, cu toate ca ma întrebam mereu: „Oare ce voi fi cand voi fi mare?“ Cred ca a fost o varsta guvernata de incertitudine si foarte multe întrebari ramase fara raspuns.
La 18 ani – varsta majoratului – fiecare simte ca s-a maturizat destul, ca îsi poate lua viata în propriile maini. Asta visam si eu: ma credeam matura si gata sa pornesc la „lupta“. M-am trezit repede, cand am realizat ca mai am multe de învatat, ca viata nu îti ofera totul de-a gata si ca pentru a face ceva cu viata ta trebuie sa muncesti din greu.
– În ce relatie esti cu viitorul?
– Acum nu mai am 10 ani, ca sa nu stiu pe ce „teren“ ma aflu. Cu toate acestea, înca mai am întrebari legate de ce va fi. stiu ca anul viitor voi termina facultatea, dar îmi voi continua studiile. Nu stiu ce surprize îmi rezerva viitorul, dar sper sa fie placute.
– Ce ti-a dat si ce ti-a luat liceul?
– Primul lucru care îmi vine în minte cand ma gandesc la liceu sunt prietenii, distractia, dar si emotiile traite împreuna la fiecare lucrare sau teza.
Ce mi-a dat liceul? Pe langa prea multe materii la care am învatat foarte multa teorie, mi-a dat posibilitatea sa descopar ce vreau sa fac mai departe. La liceu am realizat ca vreau sa studiez „literele“ si dupa terminarea celor patru ani. Am ramas cu amintiri frumoase din acea perioada. Am un loc special si pentru cei mai exigenti profesori din perioada liceului.
Ce mi-a luat? O parte din prietenii din gimnaziu. Odata cu începerea cursurilor la licee diferite, relatiile s-au racit, iar cu timpul am pierdut legatura cu unii dintre prietenii dobanditi în timpul gimnaziului.
– De ce Filologia?
– Aud foarte des întrebarea asta, dar cu toate acestea, nu am un raspuns concret. În liceu am fost la profil real; am studiat foarte multa informatica, matematica, dar si fizica. Ma simteam în largul meu doar la ora de romana. stiu ca o mare influenta a avut-o si doamna profesoara de romana, care încerca sa faca din fiecare elev un poet, chiar daca respectivul nu avea habar cum sa potriveasca doua cuvinte pentru a iesi o rima.
Am fost mereu atrasa de puterea cuvantului si de „capcanele“ limbii romane. Prietenii ma întreaba daca vreau sa fiu profesoara cand voi termina facultatea. Nu am un raspuns concret nici la aceasta întrebare, cu toate ca elevii sunt o sursa vie de energie si practica de la facultate m-a ajutat sa înteleg ca avem multe de învatat de la niste „simpli“ elevi de gimnaziu.
– În ultimul timp, aud tot mai des expresia „facultatile au devenit fabrici de diplome“. Cum comentezi aceasta asertiune?
– Din pacate, asa am putea caracteriza învatamantul în unele facultati (ma refer aici la cele private, în special). Cunosc foarte multi studenti care nu au fost prea des la cursuri, dar au obtinut cu usurinta mult ravnita diploma. Au trecut printr-o facultate si au platit niste cursuri doar pentru a obtine acea hartie care, de multe ori, nu înseamna nimic, pentru ca nu este o dovada a competentelor reale obtinute în perioada studiilor.
Din fericire pentru noi, studentii de la facultatea de Litere, aici nu poate fi vorba de asa ceva. Pentru a putea sustine un examen, prezenta la cursuri si la seminarii este obligatorie. Cand spun „prezenta“, ma refer si la activitatea unui student. Nimeni nu are nevoie de „mobila“ în sala de curs. Studentii trebuie sa realizeze teme pentru fiecare obiect studiat, iar activitatea lor este notata în functie de cat de mult se implica în realizarea acestor sarcini.
Asadar, probabil ca unele facultati sunt fabrici de diplome, dar nu si facultatea de Litere, unde muncim foarte mult pentru a fi pe deplin satisfacuti.
– Nu ne nastem tineri, tineretea se dobandeste si numai un ideal ne face sa o dobandim. Care este idealul tinerilor în general si pentru tine, în special?
– Nu as vrea sa vorbesc în numele tuturor tinerilor, întrucat stiu ca unii nu s-ar regasi în ceea ce gandesc eu. Pentru mine, în momentul de fata, importanta este cariera. Îmi ramane foarte putin timp sa ma ocup de altceva.
– Te-ai nascut în anul Revolutiei. Care revolutie? Ce înseamna pentru voi anul 1989?
– Asa este, m-am nascut în anul în care tara noastra si-a recastigat libertatea pe toate planurile. Sau cel putin asta ar fi trebuit sa însemne revolutia pentru toti. Pentru noi, tinerii, anul 1989 reprezinta începutul nostru, care coincide cu începutul unei noi vieti pentru Romania.
– De maine, viitorul tarii este pe umerii vostri. Sunteti pregatiti sa luati soarta Romaniei în propriile maini? De la sperantele tinerilor, cei în varsta la ce pot spera, cu voi la „putere“?
– Asta e ceea ce urmaresc si asteapta tinerii: o schimbare radicala pe toate planurile. Nu putem evolua daca suntem condusi de aceleasi idei „învechite“. Tinerii au multe idei si solutii pentru tara, dar, din pacate, uneori nu sunt lasati sa si le expuna.
Tinerii le pot oferi celor mai în varsta viata la care au visat atunci cand erau ca noi. În momentul de fata sunt afectati atat batranii, cat si tinerii de conditiile nu tocmai favorabile prin care trece tara noastra. Noi nu am trait pe vremea comunismului, pentru a putea face o comparatie cu situatia tarii din vremea aceea, dar cu siguranta putem schimba ceva în mentalitatea tarii în care traim. Nu stim daca „atunci“ era mai bine, dar vrem ca acum sa ne fie si mai bine.
– De ce crezi ca multi tineri aleg sa paraseasca tara?
– Cred ca o prima problema ar fi faptul ca angajatorul din Romania cere experienta, iar pentru dobandirea acesteia este obligatoriu ca cineva sa te angajeze. Un alt factor al plecarii tinerilor din tara ar fi salariile foarte mici fata de nevoile unui tanar din ziua de azi. Ai nevoie de haine, de mancare, de o locuinta, nu poti sta la nesfarsit cu parintii; ca sa nu mai vorbim de momentele de relaxare pe care orice persoana le vrea în perioada asta a vietii, excursii, vacante. Daca nu este apreciat si motivat în tara sa, cred ca este îndreptatit sa caute în alta parte ceea ce aici nu are.
– Ce astepti de la Romania si ce îi poti da tu?
– Astept sa fim crezuti ca putem schimba ceva si sa fim lasati sa ne punem în practica ideile. Îi pot da ce îi poate da orice tanar: forta de munca si dorinta de a face ceva pentru noi si pentru valorile noastre.
– Elevii, studentii, tinerii sunt o voce în societate?
– Bineînteles ca reprezinta o voce în societate. Uneori poate prea timida, dar reprezinta. Miscarile studentesti s-au organizat si la noi dupa modelul strain, aparand mult mai bine drepturile noastre.
– Ai avut o copilarie fericita? În ce relatie esti cu Mos Craciun? Ce vrei sa îti aduca anul acesta?
– Am avut o copilarie fericita si as vrea ca spiritul Craciunului sa nu se piarda cu anii. Si nepotii nostri trebuie sa auda colindatorii si sa astepte cuminti venirea Mosului. Chiar daca am 22 de ani, îl astept pe Mos Craciun cu nerabdare si as vrea sa-mi aduca, printre altele, putere de munca si sanatate, pentru ca anul ce bate la usa va fi unul foarte greu pentru mine, ca studenta.
– Studiu, studiu, ce alte preocupari ai?
– Nu as putea spune ca mai am timp si de alte preocupari. Facultatea îmi ocupa tot timpul si îmi ramane foarte putin timp liber. Doar în week-end ma pot bucura de iesirile cu prietenii, cu toate ca odata cu începerea sesiunii va trebui sa renunt si la aceasta forma de relaxare.
– Ziarul nostru s-a nascut în decembrie 1989, zilele acestea ajunge la 6500 de editii si împlineste 22 de ani, varsta ta. Este presa pentru voi un mijloc de informare?
– Cu siguranta, presa este cel mai important mijloc de informare la momentul actual. Diversificarea stirilor si a modalitatilor de raspandire (inclusiv presa online) sunt la îndemana întregii populatii, nu doar a studentilor.
– Închei cu o întrebare la care cred ca nu stii raspunsul. Ce faci dupa finalizarea cursurilor facultatii?
– Cu siguranta ma voi înscrie la master si voi cauta un loc de munca.
– Îti urez ca dorintele, sperantele, visurile tale sa se împlineasca. Un Craciun fericit si La multi ani! Te invit pe 21 decembrie, la Sala Ateneu, acolo unde cotidianul DESTEPTAREA îsi sarbatoreste cei 22 de ani, dar si cititorii fideli.
– Si eu va doresc, dumneavoastra si cititorilor, un Craciun fericit si un An Nou mai bun si mai roditor decat cel care se încheie! Va multumesc pentru invitatie si voi fi acolo.
Gheorghe Baltatescu