19 octombrie 2018. Ora 18.00. Seară de Gală la Teatrul Municipal “Bacovia”, din ultima zi a Simpozionului Naţional de Estetică, ediţia a XXIII-a.


PUBLICITATE

Invitaţi de onoare au fost academicienii Eugen Simion, Alexandru Boboc şi Maia Simionescu, regizorul Alexa Visarion, actorul Dorel Vişan, scriitori şi artişti din Republica Moldova, scriitori din Iaşi, Bucureşti, Bacău, elevi şi studenţi, un public select şi generos.
A fost o seară dedicată marelui actor şi poet Dorel Vişan.

A fost un spectacol al cărţii, al poeziei şi muzicii. Poetul Daniel Corbu a adus de la Iaşi, recent ieşit de la tipar, Albumul omagial “Dorel Vişan. Cântecul trecerii”, Editura Princeps Multimedia. “Este o lucrare dedicată unui aristrocrat al culturii române, actor înăscut, creator de destine, un apostol al harului. Este o carte pe care am făcut-o împreună, sunt aici confesiuni, eseuri morale, psalmi (preluaţi din volumul «Psalmi», al poetului Dorel Vişan), articole apreciative semnate de scriitori, critici de teatru, poeţi, mari actori, fotografii ale actorului Dorel Vişan, împreună cu colegi de scenă, de teatre, care fac din acest album un document de mare valoare pentru teatrul românesc, pentru cinematografie. Se spune că «Cine nu te iubeşte, nu te merită». Noi, toţi, îl iubim pe Dorel Vişan şi îl merităm”, a spus Daniel Corbu, în aplauzele publicului.

A urmat ceremonia de acordare a marelui Premiu “George Apostu”. Au prezentat Laudaţio profesorul şi scriitorul Gheorghe Iorga, pusă sub semnul “Paradigma «Dorel Vişan»”, un elogiu adus Omului, Artistului, Poetului, celui care toată viaţa a slujit cu dragoste, încredere, talent, responsabilitate, teatrul şi filmul românesc, dând naştere unor personaje memorabile din dramaturgia românească şi universală.

Contrar uzanţelor, regizorul Alexa Visarion, cel care a regizat primul film în care jucat Dorel Vişan, a adus în faţa publicului viaţă, vocaţie, familie, scenă, teatru, film, poezie, trudă, totul despre Dorel Vişan. “Prin el, a spus Alexa Visarion, pot să vorbesc şi eu cu înţelepţii din Tibet.”

Lumea duce lipsă de tandreţe şi iubire

Dorel Vişan este invitat pe scenă. Sala intră în ovaţii. “Se acordă Marele Premiu «George Apostu» actorului, poetului şi omului de spirit Dorel Vişan, pentru slujirea cu credinţă a artei teatrale şi cinematorgrafice, pentru talentul şi harul cu care a imortalizat memorabil zeci de personaje din dramaturgia românească şi universală”, a dat citire Gheorghe Popa, secretar de stat în Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, textului de pe diploma care a însoţit Trofeul.
În cuvântul de răspuns, Dorel Vişan a spus emoţionat:

“Premiul din această seară îl consider un semn de preţuire şi de prietenie. El vine din partea unor oameni pe care eu îi iubesc şi îi respect. Le mulţumesc lor şi instituţiei care patronează acest premiu, Centrul de Cultură «George Apostu». Moldova m-a copleşit zilele acestea, Iaşul m-a făcut Cetăţean de Onoare, Neamţul mi-a acordat un premiu pentru poezie, iar Bacăul acest Mare Premiu, fiind efectiv umilit de atâta dragoste, iar dacă mai aveam îndoieli asupra mea, acum s-au multiplicat. Am învăţat în viaţa asta multe lucruri, o parte le pot spune aici, o parte le-am scris. Ai dreptul să fii supărat, dar nu ai dreptul să fii rău; Am învăţat că dacă vrei să fii iubit şi respectat, trebuie să iubeşti şi să respecţi. Am învăţat că avem timp pentru toate, dar nu avem timp pentru puţină tandreţe şi iubire”, a declarat Dorel Vişan.

“Vai, epoca mea!”

Ce a urmat a fost de domeniul extraordinarului: un spectacol pus sub genericul “Vai, epoca mea!”, în care au strălucit poezia lui Dorel Vişan şi muzica lui Bach, interpretată de Alexandru Tomescu la vioara Stradivarius Elder Voicu.
A fost o seară minunată, dăruită de Centrul de Cultură “George Apostu” publicului băcăuan, în care regine au fost teatrul, muzica, poezia, literatura şi oamenii care le slujesc cu credinţă, dăruire, inteligenţă şi talent.

Omul şi taina lui…

De fapt, spectacolul a început cu o zi înainte. Dorel Vişan a venit în Bacău încă de joi seara. A intrat în teatru ca la el acasă, într-o ţinută lejeră, cu geaca pe braţ, salutat de cei prezenţi, ca pe unul de-al lor, de care se despărţiseră la prânz. Plasatoarea l-a condus la locul repartizat, rezervat cu o foiţă de hârtie, înţepată cu un ac pe speteaza fotoliului, pe care era scris DOREL VIŞAN. Sunt sigur că ar fi stat pe orice alt loc, numai să fie în sală. Urma Spectacolul cărţii. Luminile s-au stins şi nu l-am mai văzut decât la ieşire. Lumea a aşteptat pe scaune, până ce actorul Dorel Vişan a traversat sala, cu aceeaşi geacă pe braţ, zâmbind. Cunoaşteţi acel zâmbet de om frumos, care nu are altă grijă decât să înfrunte Timpul. Şi timpul este generos cu acest om minunat, lăsându-l să se adape din el pe săturate, ca dintr-un izvor cu apă limpede şi rece. A plecat singur pe stradă… Omul şi taina lui…Actorul cu singurătatea lui…

Aveam să-l revăd a doua zi, la Universitatea “Vasile Alecsandri”. Abia acum a început “recitalul” Dorel Vişan.

La “prezidiu” este primul din dreapta, sau ultimul din stânga. Parcă nu-i locul lui. Lângă el, conf. univ.dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române. Mai încolo, acad. Alexandru Boboc, acad. Eugen Simion. Când îşi aude numele tresare din visare şi zâmbeşte. Aţi mai văzut acel zâmbet. Este ultima zi a Simpozionului Naţional de Estetică, din cele trei ale actualei ediţii, cu un program alcătuit din “munţi” ai literaturii şi artelor româneşti. Sala freamătă. Sunt studenţi, sunt profesori, sunt scriitori, poeţi, critici, fotografi şi cameramani. Academicianul Alexandru Boboc vorbeşte despre “Timp şi creaţie în arte”. Un munte de înţelepciune se revarsă peste sală: “Am reușit o viaţă activă în care era important să cauţi să înțelegi și să pui fiecare lucru la locul lui și pe tine la locul tău… Și vă mărturisesc gândul ce l-am nutrit mereu: filosofia este totuși o formă de viață”. Filosof, estetician, profesor iubit de studenţi, cercetător, scriitor, poet şi un extraordinar recitator. Timp şi creaţie. Cât timp, atâta creaţie. Cred că timpul a rămas în urmă.
Cu timpul are o problemă şi Dorel Vişan când îi vine rândul la microfon. Pentru a se securiza, roagă moderatorul să nu fie înterupt. Calm, aşezat, ca orice ardelean, Dorel Vişan, cel mai mare actor în viaţă, actorul tuturor românilor, vindecătorul tuturor românilor, vorbeşte în şoaptă: “Omul şi taina lui”. Şi vorbele se transformă în rostire: “De vorbă cu Domnul”, “Păcate”, “Psalmi”. Sunt perlele din scoica sufletului lui. Fără Dumnezeu nu suntem. Omul şi taina lui…Actorului Dorel Vişan nu i-a adormit curiozitatea niciodată.

Gheorghe Popa, secretar de stat în Ministerul Culturii face un anunţ: Dorel Vişan va fi, de la ora 18.00, pe scena Teatrului Municipal.
Şi a fost.

Alte articole