Tot mai multe instituţii, companii şi societăţi comerciale au investit în ceea ce numeşte servicii online, fie că este vorba de planificare la un cabinet medical, de plata unor facturi, a unor amenzi, eliberarea de documente, înscriere la audienţe, expedieri de valori bancare, comenzi pentru achiziţionarea unor produse etc.
Modalităţile şi sistemele s-au diversificat în ultimul timp (card bancar, SMS, e-mail, plata la marketuri, pos-uri, servicii poştale etc.)
Până şi votul se poate exprima online, la fel şi semnătura de pe unele documente oficiale. Statisticile arată că în România aceste modalităţi de plată şi servicii sunt la început, doar 25 la sută din populaţie apelează la asemenea servicii.
Cauzele sunt multiple, unele aproape insurmontabile, cum ar fi lipsa tehnicii necesară, vârsta, neîncrederea în siguranţa unor asemenea plăţi, obişnuinţa, dar şi nefuncţionarea corespunzătoare a reţelelor online.
Dacă în sistemul bancar şi de telefonie digitală aceste servicii funcţionează destul de bine, când este vorba de servicii medicale, de planificări le diferite instituţii sau plata online a diferitelor facturi la terminalele din marketuri ai des surpriza că nu funcţionează tocmai atunci când ai mai mare nevoie, cum este cazul bancomatelor în weekend, la paşapoarte ţi se spune că „momentan” nu funcţionează sistemul, poţi să ai surpriza că banii tăi nu au ajuns la destinaţie, altă alergătură, alte bătăi de cap etc.
Dincolo de aceste sincope, de neajunsuri, multe dintre ele de natură subiectivă, plăţile şi serviciile online tind să acopere cât mai multe domenii şi segmente ale populaţiei adulte, detensionând relaţiile interumane, făcând mai facile „corespondenţa” dintre cetăţeni, instituţiile statului şi partenerii de afaceri.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
