Am scris un text acum câțiva ani în care spuneam că numai o mare catastrofă, aducătoare de suferință la nivel național ne-ar mai putea salva ca popor întrucât ne-ar dar posibilitatea să redevenim solidari și să ne unim pentru un nou proiect național. Îmi mențin ideile de atunci. România traversează o perioadă cât se poate de cumplită din toate punctele de vedere. Deși aparent o ducem mai bine, în realitate seva noastră este uscată.
Națiunea își pierde energiile în conflicte inutile, încercând să despice firul în patru, vânând fantome și alergând aiurea după pokemoni. Trăim intens fiecare zi de parcă ar fi ultima, nu clădim nimic, demolăm întruna, cumpărăm pe datorie fără să ne pese de dobânzi și sacrificăm un viitor care nu ne mai aparține pe altarul unei decadențe ce nu anunță nimic bun. Dacă s-ar fi născut Hari Seldon, ce ne-ar fi spus despre viitorul nostru? Că în aceste zile ciudate se pregătește viitoarea dictatură?
Nu trebuie să fii psihoistoric ca să-ți dai seama că dinamica socială va duce către un asemenea viitor echilibru. Întrebarea importantă este dacă dictatura va fi începutul sau sfârșitul acestei etape? Trebuie să fiți de acord că viermuiala politica actuală nu poate să ne ducă decât într-o fundătură. Pe termen scurt este exclusă orice revenire la o guvernare bazata pe fundament național. Sunt atâtea mize în joc, atâtea interese încât putem fi liniștiți din acest punct de vedere: în următorii 10-20 de ani România va fi guvernată de forțe externe. Poate chiar de o coaliție externă, că doar am mai trecut prin asta, după Războiul Crimeei. Ne putem întreba dacă această guvernare va fi una de catifea sau o dictatură brutală.
Cum interesul major este pentru extragerea în liniște a resurselor, probabil că vom avea parte de multă, multă catifea. Și grețoase discursuri despre beneficiile cedării resurselor. La cât de creduli sunt românii, vor înghiți și gogoașa asta. Asta înseamnă că tragedia se va produce mai târziu. Unii cred că va fi vorba despre o modificare a frontierelor, că țara se va sparge în mai multe bucăți. La naiba, am rămas prea mari în zonă, deranjăm. Dar poate fi și un război, un cataclism, orice.
În definitiv, nu a spus Seldon că nu contează cine îl ucide pe împărat, câtă vreme acesta moare?! Mai devreme sau mai târziu se va produce o tragedie. Și nu ne vom da seama că acea tragedie își trage rădăcinile din deciziile noastre de astăzi.
