CONCURENŢĂ LOIALĂ. Dacă dorim să ştim când a apărut prima oară un anume cuvânt într-o tipăritură (deşi chestiunea poate fi relativă), apelăm la Dicţionarul academic (DA). Ce ne facem însă dacă nu ne dă pace întrebarea privind folosirea unui cuvânt într-o anumită etapă istorică? E vorba de termenul scump nouă, românilor: unire. Ne-a scos din impas prof. univ. dr. Alexandru-Florin Platon, de la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. La „Zilele şcolii băcăuane” (ediţia a II-a, oct. 2018), organizate de Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru”, istoricul ieşean ne-a informat că, după 1947, cuvântul unire a fost interzis, iar revenirea lui în limbajul de specialitate a fost consemnată într-un articol al lui Constantin Daicoviciu (şi colaboratorii) publicat în „Studii. Revistă de istorie” din 1958. Era cazul: se împlineau 40 de ani de la Unirea Transilvaniei cu ţara-mamă.
ROMÂNA, PRECUM MERELE. La acelaşi simpozion, am amintit despre dominaţia cvasitotală a limbii engleze în programele muzicale de la posturile publice de radio. Pentru a exemplifica, m-au ajutat cadrele didactice aflate în primele rânduri de scaune din Aula „Vasile Alecsandri” a Universităţii cu acelaşi nume: „Aşa cum în hipermarketuri se cere ca peste 50% dintre produse să fie româneşti, tot aşa cântecele difuzate la Radio-România (în afara postului Antena Satelor) să fie preponderent în limba română”. Ne aude cineva?
DERUTĂ. „Iubire şi libertate – două cuvinte pe care le-am stâlcit atât de mult, încât nu le mai putem folosi într-o predică fără să riscăm să fim înţeleşi greşit” (preot, semnatar al unui articol publicat în Lumea monahilor, sept. 2018). Fără comentarii!
JURNALISMUL LINGVISTIC, ÎN ASCENSIUNE. Cel puţin aceasta a fost impresia pe care a lăsat-o întâlnirea organizată de filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, pe tema publicisticii culturale. Am propus ca revistele de profil care apar în Bacău: „Plumb”, „Vitraliu”, „Cadran cultural”, „13 Plus” să deţină propria rubrică de cultivare a limbii. (Revista „Ateneu” are de multă vreme o asemenea casetă publicistică.) „S-ar diminua analfabetismul funcţional” (Eugen Verman, corector al Revistei „Plumb”) şi „ar fi mai căutate astfel de publicaţii de către elevi şi studenţi” (Ioan Neacşu).
UITE CĂ SE POATE! „Eu circul pe blog foarte mult, dar evit pe cât posibil englezismele”, ne spune realizarea radioprogramului de la Itsy-Bitsy FM (1 oct. 2018). S-o ţină tot aşa!
SĂ VINĂ DOOM3! „Un oenolog ne-a spus că vinurile de Vrancea ar trebui să fie mai mult cunoscute” (Radio-România Actualităţi, 7 oct. 2018). Neologismul (care înseamnă „specialist în vinificaţie”) a fost rostit în patru silabe (/o-e-no-log/), ceea ce este o greşeală. (Cândva, Valeriu Cotea, renumitul oenolog, l-a corectat în direct pe un reporter cu care dialoga. Aşa au învăţat şi el, şi ascultătorii că se rosteşte /e-no-log/.) DOOM2 ne dă libertatea de a scrie ori cu e-, ori cu oe-, dar de rostit, doar e-. DOOM3 va recomanda o singură formă: enolog, după cum economia de azi a fost oeconomia de ieri.
VIGILENŢĂ! „E o greşeală atât de frecventă acest «În fermă sunt decât 30 de porci», încât e gata să se impună şi să ne obişnuim cu ea. Nu se va întâmpla asta de vreme ce noi o discutăm aici” (Anca Şurian-Caproş, „Minutul de limba română”, la Radio-România Actualităţi, 25 sept. 2018). Din acelaşi considerent (mutatis mutandis) scriem şi noi săptămână de săptămână.
INVERS! „Generalul Ioan /Bo-ie-ri-u/ şi Iuliu /Ma-niu/…” (RRA, 4 oct. 2018) trebuie inversaţi ca rostire: /Bo-ie-riu/, respectiv /Ma-ni-u/.
