WannaCry?

După ce Edward Snowden a ajuns la Moscova și a avut primele discuții, s-a observat un lucru interesant: sectorul guvernamental din Rusia a început sa cumpere sau să scoată din depozite vechile mașini de scris abandonate odată cu trecerea la computere.

Motivul s-a aflat destul de repede: principalii producători de computere fuseseră obligați de autoritățile americane să instaleze dispozitive de spionaj care permiteau serviciilor de spionaj să se conecteze la acestea.

N-a fost ceva nou, deci, sa se afle că NSA a dezvoltat o aplicație – Eternal Blue – care să-i permită să acceseze de la distanță orice computer din lume. Până acum ni s-a explicat că e necesar să permitem agențiilor de spionaj să ne încalce intimitatea pentru a ne proteja de atacurile teroriste.

Astăzi, când milioane de computere din întreaga lume au fost infectate cu virusul WannaCry care cere câte 300 de dolari pentru a decripta datele utilizatorilor, trebuie să începem să ne întrebăm dacă s-a pus vreodată problema unui „plan B” pentru cazul în care dispozitivele dezvoltate pentru spionaj ajung în mâinile unor ciberteroriști.

Întreaga lume a fost afectată de acest atac, de la sistemul medical de stat din Marea Britanie, la sistemul feroviar din Germania, de la computerele Ministerului rus de Interne, la serviciul național de telecomunicații din Spania. 150 de țări au fost afectate iar Microsoft consideră că este necesar un „moment zero”, în care guvernele să semneze un soi de „Convenție Geneva” a computerelor prin care să se angajeze ca, în cazul în care descoperă vulnerabilități în sistemele de operare, să le raporteze producătorului, nu să le stocheze, vândă sau să le exploateze.

Dealtfel, Brad Smith, președintele Microsoft, spune că nu e prima dată când astfel de instrumente dezvoltate pentru serviciile de spionaj ajung în mâini străine și provoacă pagube imense și că în cyberspațiu, guvernele ar trebui să aplice aceleași reguli referitoare la arme ca în lumea fizică.