„Vaccinarea, intre beneficii si controverse”

3


-interviu cu conf.univ.dr.Aurica Rugina, de la Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr.T.Popa”, medic la Clinica de Pediatrie Iasi

– Saptamâna trecuta, in fata unui numeros auditoriu format din asistenti medicali, ati abordat, pentru a sasea oara in ultima vreme in diferite zone ale judetului Bacau, tema vaccinarii populatiei. De ce ati ales tocmai acest subiect?

– Ca medic practician am simtit ca acum exista o tendinta de a vaccina mai putin copiii si am inceput sa ma intreb de ce. Acest lucru, dupa parerea mea, este determinat de faptul ca mijloacele prin care noi, sistemul sanitar, promovam vaccinarea sunt mult mai slab auzite decât cele prin care se discuta efectele mai putin benefice ale ei. Si atunci m-am gândit ca in cadrul Programului de Educatie Medicala Continua a asistentilor sa-mi aleg un asemenea curs si sa-l intitulez „Vaccinarea intre beneficii si controverse”, pentru ca, in primul rând, oamenii, care lucreaza in sistemul sanitar si sunt cei mai apropiati de parinti, trebuie, ei insisi, sa fie convinsi de efectele benefice ale vaccinarii. Ca argumente in favoarea acestora eu aduc numai elemente autentificate prin cercetare stiintifica, de-a lungul istoriei omenirii si a vaccinarii. Cu acestea incerc eu sa le conving pe cadrele medii, pentru ca sunt argumente stiintifice provaccinare.

– Sistemul sanitar are vreo vina pentru ca unii parinti refuza sa-si aduca la vaccinare copiii?

– Am observat ca nici personalul din sistemul de sanatate nu explica suficient beneficiile vaccinarii. In aceste conditii, omul de rând este speriat de avalansa de informatii de pe internet, de exploatarea in mass-media a unui caz izolat de efecte adverse la vaccin sau de reactia postvaccinala, reactii si efecte, toate, stipulate in prospect. Aceasta manipulare, as spune eu, prin prezentarea senzationalului, atrage mai multa audienta, dar nu explica si efectul benefic al vaccinului asupra populatiei protejate. Nu prezinta, cum ar fi normal, si partea controversata a reactiilor adverse, care, repet, sunt trecute in prospect, dar si aceea binefacatoare, nevazuta si nepopularizata a vaccinului. Si atunci e firesc ca un cuplu tânar de parinti sa fie speriat de ceea ce citeste si aude si sa refuze semnarea „consimtamântului informat” pentru vaccinarea copilului. De aceea, in primul rând, noi, cadrele din sistemul sanitar, trebuie sa avem informatia profesionala la zi privind vaccinarea si aceasta incerc eu sa fac prin cursul meu. Trebuie sa avem increderea noastra legat de efectele benefice ale vaccinului astfel ca, in momentul in care unii parinti il refuza, sa le prezentam pe indelete acestea, sa le explicam si sa-i convingem inainte de a obtine semnatura de la ei. Pentru ca „vorba nu costa bani”. Prin explicatii, prin propriul exemplu si prin popularizarea cazurilor care au evoluat fara reactii adverse si reprezinta majoritatea covârsitoare obtinem un consimtamânt informat din partea parintilor. Nu doar sa le spui „Hai, semneaza aici!”, fara sa le prezinti ce riscuri isi asuma, daca nu accepta vaccinarea copilului lor. In plus, trebuie tras un semnal de alarma serios ca daca, in România, vom avea un numar mai mic de copii vaccinati, va exista riscul epidemiologic, endemic, al unor boli profilactizate prin vaccinare.

– Si ce este de facut? Sa-i obligam pe parinti sa-si vaccineze copiii, sa se instituie masuri de coercitie?

– Eu, la vârsta mea, vin dintr-un sistem in care vaccinarea era obligatorie si vorbesc despre perioada mai indepartata. Pe atunci, pentru personalul din sistemul de sanatate era mai simplu iar populatia vaccinata era mult mai numeroasa. Explicatia era frica de consecintele refuzului, ca „unde-i lege, nu-i tocmeala”. Dar etica medicala care se ocupa atât de personalul medical cât si de pacient, in sensul ca in primul rând sa nu-i faci rau, a stabilit conduite, principii de vaccinare, conform reglementarilor europene. Acestea recomanda obtinerea de la pacient a consimtamântului informat pentru orice manevra medicala. In aceste conditii, este bine sa invadam sistemul de sanatate cu tot felul de cursuri iar populatia sa o convingem prin toate mijloacele de comunicare de efectele benefice ale vaccinarii, la asemenea dezbateri fiind invitati epidemiologi, infectionisti, pediatri, internisti, medici implicati in etica medicala, care ar putea sa contureze si o legislatie prin care parintii sa fie determinati sa vina la vaccinare cu copilul.

– Practic, ce consecinte poate avea pentru cei apropiati refuzul vaccinarii unui copil care frecventeaza o colectivitate?

– Daca, de exemplu, nu-i imunizat fata de o infectie pneumococica este, in primul rând, riscant pentru el, dar si pentru ceilalti copii nevaccinati. El poate face o infectie cu un pneumococ invaziv, dar si sa il transmita acestora. Mai mult decât atât, pericolul este si ca fie copiii nevaccinati fie cei vaccinati din colectivitatea respectiva sa aduca acasa, la bunici, pneumococul iar acestia, o alta populatie care trebuie vaccinata, sa faca boala. Astfel, prin pneumococul adus de copil de la gradinita, bunicul poate sa se imbolnaveasca de pneumonie si, in final, sa decedeze. Deci un copil care nu este vaccinat, este posibil sa se infecteze el, dar sa le transmita boala si celorlalti nevaccinati.

-Totusi, putem vorbi si despre riscuri ale vaccinarii?

– In ceea ce priveste efectuarea vaccinarii este imposibil ca, in vremurile noastre, sa mai apara ceva legat de aceasta. Sunt seringi preumplute iar tehnica de injectare este redusa la cea mai usoara si sigura vaccinare. Cel care administreaza vaccinul nu are cum sa influenteze negativ vaccinarea. Reactiile de la vaccin pot sa apara, ca in orice tratament, dar aceste accidente sunt extrem de izolate si nu s-au mai intâlnit de foarte multa vreme. Deci este o spaima nejustificata a parintilor.

A consemnat Elena Tintaru



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

3 COMENTARII

  1. Ar trebui introdusa prin lege obligatia vaccinarii pentru bolile contagioase si cu risc mare pentru colectivitate (gen poliomielita, etc), deoarece costurile sociale (nu numai personale) ale unor astfel de epidemii sunt uriase. Pentru celelalte boli, vaccinarea poate sa ramana optionala. In plus, pentru primele practica de zeci de ani a demonstrat ca vaccinurile sunt sigure si benefice in marea majoritate a cazurilor. Acum, supra-informarea media si practicile dubioase ale unor companii farmaceutice, precum si unele aberatii de libertate si democratie pun sub semnul intrebarii toate vaccinurile. Libertatea mea inceteaza acolo unde aduce atingere binelui colectivitatii. Altfel, ne intoarcem in pesteri. Cunosc bine persoane ramase cu handicap in urma poliomielitei si nu cred ca parintii acestora, daca ar putea da timpul inapoi, ar sta pe ganduri daca sa-si vaccineze sau nu copiii. Dupa cum nu mi-as fi vaccinat fata cu vaccinul anti HPV.

  2. PS. Daca tot respectam principiile de administrare a vaccinului, ar trebui sa facem testele de alergie inainte de administrare. Si daca tot ofera statul gramtuit vaccinurile, mi s-ar parea corect sa ofere in mod gratuit si testele de alergie aferente vaccinului respectiv :)))) Ce ziceti? Nu ar fi corect asa?

LĂSAȚI UN MESAJ