Un dus cu gheata

3

Daca in ceea ce priveste gestul ambasadorului SUA de la Chisinau, care a spus ca moldovenii nu sunt români, efectul a fost doar ca ne-a zgâriat romantismul, gestul ambasadorului american de a se fotografia cu drapelul secuiesc ar trebui sa provoace un adevarat seism.

Deocamdata, autoritatile sunt anesteziate. Ori nu le vina sa creada ca aliatul cu care ne laudam de atâtia ani si caruia ii satisfacem toate poftele ne-a dat o astfel de lovitura, ori nu au curajul sa deschida gura, de teama represaliilor. Dupa ani de zile de renuntare la orice dram de suveranitate, nu mai poti gaci nici un politician român care sa aiba curajul sa spuna lucrurilor pe nume.

Problema este ca exista precedente. Când a vrut America, Kosovo a fost desprinsa de Serbia. Ne tot agitam condamnând anexarea Crimeei, dar uitam razboiul dus de NATO contra Iugoslaviei. Mai demult, la presiunile Frantei si Angliei, Cehoslovacia a fost dezmembrata pentru a i se face pe plac lui Hitler. Si Anglia si Franta erau aliatii Cehoslovaciei. Turcii au cedat Basarabia Rusiei la 1812 desi nu aveau acest drept. Si turcii erau “aliatii” nostri.

Ar fi timpul sa ne trezim si sa vedem ca “aliatii” de acum nu-s nici mai buni decât cei pe care i-am avut pâna acum. Ce diferenta sa fie intre URSS care a santajat ani de-a rândul România cu Regiunea Autonoma Maghiara si SUA care ne arata steagul autonomiei secuiesti in mâna trimisului sau oficial?
E timpul sa nu mai stam in patru labe sperând ca, daca le satisfacem toate pretentiile, ne vor lasa niste firimituri.

Atât autoritatile cât si societatea civila trebuie sa transmita un mesaj ferm ca tara este hotarâta sa lupte pentru pastrarea unitatii nationale. România trebuie sa transmita un mesaj ferm ca nu accepta nici un arbitraj extern in probleme ce tin de statalitate si ca ambasadorii au anumite obligatii ce decurg din Conventia de la Viena.

Dar, mai mult decât atât, este timpul sa ne dam seama ca aranjamentul de securitate al României este la pamânt si suntem, la fel ca in 1940, descoperiti.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

3 COMENTARII

  1. Intre exemplele date de tine nu-l mentionezi exact pe cel mai important si la subiect: Dicktatul de la viena („arbitraj” numit de presstitute) https://ro.wikipedia.org/wiki/Dictatul_de_la_Viena
    Adica exact atlantistii axei de atunci ne-au tras-o. Transilvania a revenit Romaniei dupa razboi pentru ca acelasi Stalin de care vorbesti a decis asa pentru a pedepsi ungaria. Partea buna ar fi ca noi cam mereu am intrat in razboaie cu „invincibilii” si-am iesit cu invingatorii 😀 Sa vedem numai daca mai ramane ceva dupa urmatorul.

  2. Atat de bine a pedepsit Stalin Ungaria incat a permis Budapestei sa se amestece constant in afacerile Romaniei si sa inscrie in programul Partidului Comunist Maghiar ideea de revendicare a Transilvaniei.

    Dar, aveti dreptate, Dictatul de la Viena este un exemplu foarte bun; nu l-am dat pentru ca am presupus ca este prea cunoscut de romani.

  3. Eu unul nu cred că există vreun român normal la cap care să dorească răul României…dar de la dorit și vrut până la putut e mult. Și nu cred că SUA sau Rusia ne e mai mare dușman decât hoții din parlament, guvern primării etc. Și dacă ar fi să dorim ridicarea României din prăpastia în care a căzut, primii care trebuie să fie înlăturați sunt tot ăștia pe care i-am pus „noi” (sau ai noștri) în funcțiile de decizie ale statului – la nivel central sau de administrație locală. Acum să avem noi pretenții să desenăm harta geopolitică a Eurasiei mi se pare cam mult…aș vrea să avem anvergura asta, dar n-am avut-o niciodată; dacă suntem ultimii din Europa în niciun caz nu e vina SUA sau a Rusiei

LĂSAȚI UN MESAJ