Troleibuz & autobuz. Si povestea unui bilet mototolit in buzunare.

0


Când eram eu eleva, nu prea se stia de abonamentele folosite in transportul public. Sau cel putin eu nu stiam. Erau cartele pe atunci, dar la altele: la zahar, orez, ulei, chiar si pâine. Vremuri grele! Iar pentru a ajunge la scoala, apoi, dupa câtiva ani, si la liceu, trebuia sa merg vreo 8 kilometri, echivalentul a 6 statii bune de troleibuz, daca memoria nu-mi joaca feste. Nu locuiam in Bacau, ci undeva intr-un oras din nordul Moldovei. Pretul unui bilet? Destul, din câte imi mai aduc aminte. Mai anevoios era ca trebuia ca in fiecare dimineata sa-mi aloc timp si pentru a-l cumpara de la ghereta mica din statia de troleu. Iar daca era coada, negresit intârziam la prima ora de la clasa (ora de mate sau de fizica). Asta se intâmpla, undeva, la inceputul anilor ’90. Acum insa…

Acces la educatie

Acum, locuiesc in Bacau. Aici troleibuzul meu (care mereu se strica si ramânea in panta, dupa ce ìi cadeau „coarnele” de pe reteaua electrica ce il alimentau) este inlocuit cu autobuze de transport public noi, moderne, fiabile. Iar biletul meu, pe care mereu il rataceam prin buzunare când venea controlorul, este inlocuit cu abonamentul de elev. Si nu oricum; este un abonament cu un pret redus substantial, pentru ca, intre timp, a aparut si o lege prin care se subventioneaza cu bani de la bugetul orasului transportul elevilor si studentilor. Iar Consiliul Local Bacau a inteles aceasta necesitate si a aprobat subventionarea, de 50%, tocmai pentru a facilita accesul copiilor la educatie. „E mare lucru. Ca mama a trei copii, care toti merg la scoala, aceasta reducere la abonamente este o binecuvântare pentru bugetul intregii familii. Va dati seama cum ar fi sa platesc integral un abonament? Sau sa iau bilete dus-intors, zi de zi, pentru toti trei?”, mi-a spus Mariana Cimpoi, o bacauanca ce locuieste undeva, pe lânga mall.

Ajutor pentru familie

Claudia Panainte este eleva in clasa a IX-a. Se pregateste sa devina designer vestimentar, dar studiaza intensiv si limba engleza. Mama ei deja lucreaza in Anglia, asa ca se gândeste serios sa ìi ia pe urme: „dar sa termin scoala mai intâi”, imi zice hotarâta. Locuieste in zona de sud a Bacaului, prin Narcisa, iar liceul pe care-l frecventeaza (Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”) e in centru. In fiecare dimineata ia autobuzul si vine la scoala. „Nu lipsesc nicio zi. Vreau sa invat cât mai mult. Si daca scoala imi ofera sansa asta, profit din plin de ea. Am abonament pe transportul public, ma ajuta foarte mult. Eu vin tocmai din Husi, acolo nu este transport public, orasul e prea mic. Dar aici, in Bacau, depinzi de el. De aceea mi se pare o idee foarte buna ca aceste abonamente sunt subventionate, iar noi platim doar 51 de lei, pentru trei luni, acest abonament, pentru ca este redus 50%. Mai ales ca ma ajuta sa ma deplasez si in alte zone din oras, in afara scolii. Aproape saptamânal merg la bunica in Husi. Asa ca tot cu autobuzul si, implicit, tot cu ajutorul abonamentului, ajung si la Gara. Apoi, am prieteni cu care ma intâlnesc undeva in zona Energiei, unde facem reuniuni. Tot cu autobuzul ajung acolo. Fac o economie imensa. Asa imi pot permite sa imi mai cumpar si altele de care am nevoie. Pacat ca sunt unii tineri, elevi ca si mine, nu inteleg acest ajutor, incearca sa fenteze si nu platesc calatoria. Nici nu realizeaza la ce riscuri se supun”, mi-a mai explicat Claudia.

Stefan Crismaru (foto) e in clasa a X-a, la profesionala. Locuieste in zona Nord a Bacaului si are abonament pe traseul 22 al Transportului Public. „De când sunt elev folosesc abonament. Si eu, si fratele meu, care este mai mare si trebuie sa ajunga la Liceul Economic. Pentru amândoi, parintii platesc o data la trei luni 102 lei. O economie foarte mare pentru noi, ca familie. Când incepe scoala, primul lucru pe care il fac e sa-mi iau abonament. Asa stau linistit, merg unde vreau, fara sa imi fie frica sau sa risc ca ma prinde cineva si mai iau si vreo amenda. Atâta imi trebuie! Sa vin cu amenda acasa!”, e si parerea lui Stefan.

Imi aduc aminte din nou de troleibuzul adolescentei mele si de biletul mototolit din buzunarul jachetei rosii, pe care am purtat-o ani de zile. Si realizez ca vremurile s-au schimbat. Si ca elevii au acum alte facilitati. Mult mai bune, mult mai accesibile, mult mai moderne. Si ca ar fi pacat sa nu profite de ele. Ati mers, dragi elevi, vreodata pe jos 8 kilometri ca sa ajungeti la scoala, pentru ca mijlocul de transport de care depindeati se strica la a doua statie? Va spun eu: e o zi ratata, inca de la prima ora.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ