A trecut un an de la alegerile locale şi şase luni de la instalarea noului guvern, perioadă în care nu s-au înregistrat rezultate notabile în sectorul/domeniul investiţional, administraţiile locale şi centrale fiind şi acum în faza de declaraţii, proiecte şi promisiuni.
Dacă anul 2016 poate fi considerat pierdut din acest punct de vedere, toată lumea îşi pusese speranţe într-un start mult mai consistent în 2017, însă speranţele par îngropate din faşă, ca urmare a modului greoi, dominat de inerţie, birocraţie, de o legislaţie stufoasă, restrictivă, făcută parcă să anihileze şi cele mai optimiste încercări de a porni, în sfârşit, căruţa.
Am avut ocazia să vorbesc cu mulţi primari din judeţ, cei care s-au angajat în faţa electoratului că le vor face viaţa mai bună (asfaltarea a sute de kilometri de drumuri, apă curentă, şcoli modernizate, toate satele vor avea canalizări etc.) şi toţi mi-au spus că au depus cereri de finanţare a acestor lucrări, însă până acum nu au primit nici măcar un răspuns, aşteptarea înlocuind iniţiativa.
Toată ţara îşi pune speranţa în banii de la Guvern, puţine localităţi se încumetă, cu DNA la poartă, să depună proiecte pentru accesarea fondurilor europene: muncă multă, riscuri mari. La PNDL 2 s-au depus peste 13.000 de cereri, însă bani nu sunt decât pentru 9500 de proiecte, aflate şi acum, în iunie, în faza de analiză.
În paralel, se derulează şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, cu finanţare europeană, însă banii sunt aproape onorifici, cu puţin peste 250 milioane de euro la nivelul ţării, bani destinaţi, în special, sectorului agricol, care vor veni… când vor veni. Perspectivele sunt sumbre, timpul nu iartă şi nici nu se mai întoarce şi n-aş vrea să fiu în locul unui primar care va fi somat să-şi prezinte raportul anual în faţa electoratului.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
