Am avut senzatia, la deschiderea de stagiune a teatrului nostru, ca vacanta nu s-a sfârsit, pentru ca “Valentine’s Day în familie” este genul de spectacol de divertisment, de vacanta. E o senzatie placuta, presupunând o stare destinsa, voie buna, chef de distractie.
Iar de distrat, te poti distra în fel si chip, asta depinde de o multime de lucruri. Când merg la teatru, însa, am pretentia unui tip de divertisment superior, asteptând sa vad o productie în genul comic (fie ea doar un simplu vodevil, o farsa, o comedie bulevardiera) bine scrisa, cu mestesug. Pusa în scena cu fantezie, cu verva spirituala. si nu pot spune ca asta am vazut la „Valentine’s Day în familie”, un text de Sergiu Vâlcu, prezentat în premiera absoluta la Teatrul Bacovia.
Textul mi se pare destul de subtirel, iar montarea semnata de Adrian Gazdaru una care nu iese cu nimic din comun. Adica este genul de spectacol de serviciu, de stagiuni estivale, de deplasari cu ceva usor, amuzant, fara mari probleme. Am aflat, parcurgând caietul-program, ca Sergiu Vâlcu este scriitor, având, la baza, o formatie de sociolog.
Ceea ce înseamna ca observa cu ochiul unui profesionist o multime de stari de lucruri din societatea contemporana, de situatii, tipuri de relatii între oameni, etc. Astfel, obsesia personajelor din piesa la care ne referim este legata de bani, de situatia materiala, pragmatismul fiind zeul absolut al acestor timpuri. Si capatuirea, parvenitismul, cel politic fiind caricaturizat de Sergiu Vâlcu prin personajul Magda Popescu, o femeiusca frivola si ridicola, care se viseaza senatoare.
E o lume marunta în piesa, cu doua familii, Popescu si Vasilescu, vecini de palier. Cu pensionari, având mici placeri vinovate?- domnul citeste revista Playboy, doamna e cam sugativa, tragând rapid câteo dusca din sticlele aflate întra-un barulet tinut sub cheie, fiul lor are un butic din care-i întretine pe toti, în primul rând pe nevasta lui închipuita, care-i cere s-o faca senatoare si pe fiica razgâiata, cu mintea de pasarica, având gândul doar la maritis. Nu am sa mai insist asupra textului, spunând doar ca autorul a introdus un cutremur în piesuta, ca s-o mai dinamizeze, altminteri ea fiind cam statica.
Voi spune apoi ca pe scena se aud multe expresii curente din folclorul urban, bancuri, ziceri haioase care circula frecvent, asa încât textul pare, la un moment dat, o colectie de astfel de „perle” cunoscute, inventivitatea, originalitatea autorului la nivel de replica fiind dezamagitoare.
Actorii din distributie îsi fac însa constiincios datoria, si chiar sunt bine pusi în valoare, Adrian Gazdaru, actor el însusi, stiind ce sa faca la acest capitol. Viorel Baltag revine pe scena, si acesta e un lucru bun (notiunea de pensie fiind un nonsens pentru actorii valizi), dând dovada de disponibilitate în registrul comic, Marlene Duduman se descurca onorabil, la fel Nela Zare si Alina Simionescu. Bogdan Buzdugan e în rol, în timp ce soata lui din piesa, „senatoarea”, este exact portretizata de Corina Goranda. Niste aparitii haioase (dar niste personaje inconsistente) au chipurile lui Dumitru Rusu, Bogdan Matei si Valentin Braniste.
În scenografia lui Gelu Rîsca (o sufragerie obisnuita), spectacolul „Valentine’Day în familie” este unul de divertisment usor, care poate avea succes la public, ceea ce, totusi, e cam putin pentru o deschidere de stagiune.
