Sindromul Stokholm la români

3

Într-un roman apărut acum vreo 40 de ani, care-și plasase acțiunea în preajma revoluției lui Tudor Vladimirescu, unul dintre personaje rămăsese marcat de faptul că un țaran îl întrebase ce e cu sticlele pe care le purta un popă la ochi și tare se minunase, apoi, să afle că invenția aceea evropenească reda vlaga ochilor obosiți de bătrâneți.

„Apoi – a spus personajul respectiv – vor ajunge evropenii să zboare prin văzduh ca păsările cerului iar noi, românii, tot mămăligă cu varză acră o să mâncăm și de Paște”.

Pe vremea aceea, țările române erau diriguite de la Stambul, astăzi, lumina ne-o primim de la Bruxelles dar situația a rămas aceeași, ba, poate, mai rea: atunci eram principat vasal, cu drepturi recunoscute; astăzi suntem o colonie doar cu obligații.

Iar statutul de colonie impune nu doar reguli, ci și mentalități. „Nou-gândirea” promovată de colonizatori a indus la români comportamente marcate de sindromul Stockholm: deși loviți puternic de deciziile Bruxelless-ului, locuitorii din colonie au dezvoltat o adevărata pasiune pentru colonizatori, fiind gata să le ierte orice abuz și să preia asupra lor toate greșelile.

Veți auzi, fără îndoială, în ciuda evidențelor, că nu UE e de vină pentru că România nu atrage fonduri europene, ci noi că suntem corupți. De parcă nu am ști cine complică inutil regulile pentru obținerea banilor.

Aproape întreaga Europă considera că trebuie realizate reforme ale birocrației, că „aristocrația” funcționăreasca europeană a blocat Uniunea, românii înca se închina funcționarilor europeni ca la icoane, neîndrăznind să le contrazică în nici un fel deciziile. Nu mai vorbesc de situația în care, nemulțumit de vreo treabă din țară, românul se duce cu pâra la Bruxelles, la stăpânii coloniei.

Țările serioase discută probleme serioase, noi ne complacem în trivialități. În vreme ce, de exemplu, Finlanda, experimentează acordarea unui venit minim cetățenilor, pentru a-i ajuta sa supraviețuiască într-o lume tot mai dură, la noi se protesteaza contra majorării salariului minim. În vreme ce România rămâne fără medici pentru că aceștia pleacă în străinătate, se găsesc destui români care să protesteze fațade creșterea salariilor personalului medical. Trebuie să recunoaștem că suntem cât se poate de originali: România este prima țară în care se iese în strada contra măririi salariilor…

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

3 COMENTARII

  1. Felicitari, acesta este genul de editorial care ridica o problema grava si face comentarii pertinente. Lipsa de verticalitate, de minte, de cojones in definitiv, este atat de pregnanta la romani incat iubirea ce o nutresc fata de colonizatori descrie nu numai un sindrom Stockholm ci si o moarte cerebrala. Romania a decedat, este un organism imobil, ale carui reflexe naturale impotriva microbilor sunt inexistente. Iar faptul ca niste argati precum Johannis si intreaga clasa politica incepand cu Dragnea si sfarsind cu Nicusor sau blonda de la liberali, pupa in fund tot ceea ce ni se impune de la Bruxelles descrie cat de mici si de prosti suntem, comparativ cu ungurii, cu polonezii, cu cehii, natii care nu stau in patru labe indiferent ca este vorba despre Bruxelles, Washington sau Baba Dochia de pe planeta Venus. Urata natie, o natie proasta pana in radacini, care sta in patru labe in mod atat de natural incat ti-e absolut jena de apartenenta la asemenea adunatura.

  2. Mărirea salariilor poate închide o firmă mică care asigură un loc de muncă pentru 4-5 angajați…și avem foarte multe firme din astea prin Ro. Banii trebuiesc luați de acolo de unde sunt și nu căutați pe la patronii care deja sunt cu un picior în groapă. Sunt firme care au cifre de afaceri imense dar profituri aduse către 0 prin externalizarea acestora și cu salarii mici sau foarte mici către minimul pe economie…acolo s-ar putea interveni cu o schimbare astfel încât munca angajaților să fie răsplătită cu un procent mai mare din profiturile companiei… dar s-ar putea ca acea companie să plece (desigur, dacă nu se ocupă cu exploatarea resurselor naturale gen Scheinhopher sau cum îi cheamă – ăia nu vor pleca nicăieri niciodată, căci nimeni în UE nu-i lasă să taie copaci și cred că ar sta în România și cu un milion euro profit anual-deci acolo se poate taxa și 95%).

LĂSAȚI UN MESAJ