Vineri, 19 februarie, la o ora aproape imposibila – 17.00, la Biblioteca Universitatii „Vasile Alecsandri” a avut loc o dezbaterea publica „Scoala româneasca, încotro?”, organizata de Asociatia Parintilor pentru Ora de Religie, Societatea de Stiinte Istorice din România, Societatea de Stiinte Filologice din România si Asociatia Profesorilor de Religie Bacau, în parteneriat cu Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau si Inspectoratul Scolar.
Pe afis a fost trecut si Consiliul Judetean al Elevilor, insa, cu doar câteva ore inainte, pe Facebook, printr-un comunicat, acesta si-a declinat invitatia.
La dezbatere au fost, totusi, prezenti mai multi elevi. “Noi am invitat si Consiliul Elevilor, insa am auzit ca nu vor participa. Fiecare este liber sa procedeze cum ii dicteaza constiinta si interesele. Dupa cum vedeti, in sala sunt si elevi, ceea ce este important. Pentru gestul lor si pentru modul in care au intervenit in dezbatere, le multumesc”, ne-a declarat conf. univ. dr. Adrian Jicu, initiatorul si moderatorul dezbaterii, care a pornit de la ideea nevoii unui dialog real, la care sa participe factorii interesati în reformarea sistemului educational românesc, organizatorii supunând discutiei recentele propuneri ale Ministerului Educatiei privind modificarea planului-cadru pentru gimnaziu. Au raspuns invitatiei profesori de limba si literatura româna, latina, istorie, religie, institutori, jurnalisti, parinti, studenti si elevi, care au fost solicitati sa raspunda (initiativa ambitioasa) câtorva întrebari: Ce trebuie sa ofere scoala elevilor? Care sunt asteptarile elevilor, ale parintilor si ale profesorilor? Care sunt problemele reale ale scolii si care sunt solutiile posibile? Mai e nevoie de „umanioare” (istorie, latina, româna etc.)?
Inceputul a apartinut cadrelor didactice de Latina. Prof. Florentina Neculau (C.N. „Gheorghe Vranceanu”), care a subliniat importanta limbilor latina si greaca pentru cultura europeana si nevoia studierii limbii latine, care nu e o limba moarta, asa cum se pretinde, ci s-a transformat în limba româna pe care noi o vorbim astazi. O alta interventie, destul de lunga si cu nenumarate paranteze, a apartinut prof. dr. Cristina Popescu (C. N. „Spiru Haret” Moinesti). Am consemnat doar sublinierile: importanta care se acorda acestei discipline în Europa (mai ales în Germania si Italia), rolul pe care ea îl are asupra elevilor, stimulându-le gândirea critica, atentia, capacitatea de sinteza, logica etc. O interventie oportuna, clara a avut si Sebastian Bunghez, profesor de Istorie (Colegiul National Catolic “Sf. Iosif”): “De 20 de ani, cineva are ceva cu Istoria. La gimnaziu nu se intelege nimic din manuale, ce sa mai spun de liceu, unde se studiaza istoria Europei din antichitate si Istoria Europei din sec. XX, insa profesorii, dar mai ales elevii, trebuie sa faca eforturi pentru a intelege logica manualelor. Istoria neamului trebuie sa ramâna disciplina de baza.”
Dintre elevii prezenti, Andrei Merticaru si Gabriel Gradinaru au avut puncte de vedere extrem de interesante, mature, care au propus o abordare pragmatica, insistând asupra posibilitatii ca elevii sa poata alege acele discipline care sa îi ajute în cariera profesionala pentru care se pregatesc. Totodata, ei au avertizat asupra nevoii de a avea programe scolare adaptate prezentului, fara a nominaliza o disciplina sau alta.
“Opiniile profesorilor, elevilor si parintilor trebuie luate în calcul atunci când se intentioneaza reformarea sistemului educational, insa cred ca «Cheia este la profesori», carora le revine misiunea de a face atractiva disciplina pe care o predau”, a punctat si conf. univ. dr. Ioan Danila.
Am fost interesat si de opiniile parintilor prezenti, retinând interventia unui parinte cu elevi in cele doua cicluri de invatamânt: “Copilul meu m-a somat sa-i dau un motiv pentru care ar trebui sa se duca cu placere la scoala. Ce sa-i raspund? Este o mare presiune pe copii, a scolii in general, a unor profesori, a parintilor. Pe scurt va spun ca este o prapastie intre scoli, intre elevii din aceleasi clase. Nu exista o buna comunicare intre elev si profesor, intre profesori si parinti. Am exemple concrete, insa nu are rost sa ma opresc asupra lor”, a spus Liliana Burlacu. Si ceilalti parinti au propus adaptarea cerintelor scolii la puterea de munca si la particularitatile de vârsta ale elevilor, adesea suprasolicitati la fiecare dintre disciplinele pe care le parcurg, insa au atras atentia si asupra pericolului „robotizarii” copiilor prin eliminarea materiilor umaniste sau artistice.
