Ei sunt sanitarii strazilor. Ii vedeti in fiecare zi, nu-i bagati in seama: niste gunoieri. Ei ridica contaienerele, dezinfecteaza platformele, transporta gunoiul si materialele reciclabile la rampe si depozite. Fara ei, in trei zile orasul s-ar sufoca de gunoaie, microbii si molimele ne-ar pune in pericol sanatatea. Nu primesc sporuri, nici de rusine, nici de toxicitate, nici macar pentru conditii grele, cum am vazut ca cer bugetarii.
Este ora 5,50. Doru Narcis, director general al SC SOMA SRL Bacau ma intâmpina si ma incredinteaza unei echipe, care pleaca pe traseu. Imi face instructajul. Echipaj complet: Ionel Chiriac – sofer, Valerian Solomon si Razvan Boaru – incarcatori. Fiecare masina are bine stabilit traseul. Prima oprire, la o platforma de gunoi menajer din Cornisa. Patru containere pline ochi, plus o gramada de resturi imprastiate pe jos, semn ca pe acolo si-au facut rondul “cautatorii de resturi alimentare” si “cautatorii de PET-uri”.
Mai trecusera, spun colegii mei si cetateni care sufera de o lene incurabila: arunca punga pe jos, pe trotuare. Dupa “cautatori” – potopul. “Din cauza lor, facem multa munca manuala, degeaba avem eurocontainere. Nu ai ce le face, multi traiesc din recuperarea acestor resturi”, imi spune Ionel Chiriac. Acest om lucreaza in domeniu de 24 de ani, 12 a fost incarcator (“munca de ocnas“), dupa care a facut scoala de soferi si a trecut pe masina. Este din Saucesti, face, zilnic, naveta. Este drepti, in fiecare zi, la ora patru. “Si munca asta trebuie sa o faca cineva. Nu-i cea mai curata meserie din lume, insa am familie, am casa”, imi spune Ionel Chiriac, in timpul cât ne deplasam de la o platfoma la alta.
Pentru a fi sofer la SOMA trebuie sa ai experienta, nervi de otel si indemânare. Orasul este foarte agolomerat, posesorii de automobile parcheaza, stationeaza, inconstient, in dispret chiar, in preajma platformelor pentru gunoi, in dreptul lor, pe alei, obturând caile de acces. O masina pentru gunoi nu-i o Dacie, are nevoie de spatiu pentru manevre, trebuie sa se apropie cât mai mult de containere. “Claxonam, asteptam, ne ducem dupa ei in blocuri, degeaba, abandonam si trebuie sa ne intoarcem de doua-trei ori pâna reusim sa ridicam containerele. La urma, tot noi suntem certati”, imi zice suparat Valerian Solomon. Baiatul asta are 24 de ani, inalt, subtire, insa puternic, manevreaza, cara, ridica zilnic, de trei ani, aproape 100 de containere.
Curata si dezinfecteaza peste 30 de platforme pe zi. Este din Luizi Calugara, a terminat liceul. “Deocamdata lucrez aici, n-am gasit altceva. Nu mi-e rusine, de ce?, muncesc, câstig un ban. ”
Zilnic, pe traseele stabilite matematic, pe ore si minute, lucreaza pentru sanatatea orasului peste 70 de incarcatori, 35 de soferi, 16 masini autogunoiere, 3 autospeciale pentru colectare selectiva (de ridicare a acelor clopote),1 buldoexcavator, 1 autobasculanta, 1 autospeciala pentru containerele de 30 mc.
Banii n-au miros
La Posta 8, in Cornisa, accesul este blocat de o masina a institutiei. Razvan Boaru se duce inauntru, stie lectia, aduce soferul care deblocheaza calea. Nici scuze nu-si cere. Razvan este din Bacau, are 23 de ani, a mai lucrat in constructii, a fost vânzator de legume in Piata. La SOMA este de doar trei luni. “M-am obisnuit, e greu, dar imi place. Mai râde câte unul de mine, dar, cum se spune, banii n-au miros.”
Ii intreb daca au gasit ceva deosebit in containere, o intâmplare aparte din activitatea lor. Raspunde soferul: “Intr-o dimineata, la o platforma, când baietii au ridicat containerul, l-au agatat de dispozitivul care-l rastoarna in masina, auzim niste strigate. Opresc, dau jos, dechidem capacul si, din container, iese un boschetar.
A dormit acolo. Va dati seama, au mai lipsit câteva secunde si se facea ferfenita.” Pe Pictor Andreescu, la o platforma, lânga containere, o dormeza. N-ar fi trebuit sa fie acolo. Razvan si Valerian ridica totusi, patul, il arunca in masina, iar “tocatorul” il face bucati. Plecam mai departe. Aceeasi munca, grea, bruta.
Bacauanii produc, zilnic, aproape 250 tone gunoi (menajer si vegetal), 5000 tone pe luna, 52.000 tone pe an. Sunt amplasate, in Bacau, peste 2300 de eurocontainere, in 312 platforme. SOMA ridica si alte mii de pubele de la case private.
Nici nu stiu când a trecut timpul. Mars fortat. La ora 9,15, masina este plina. Plecam spre Rampa de la marginea orasului, la descarcat. Se cântareste masina, si la intrare, si la iesire: 8 tone de deseuri.
De 40 de ani se lupta cu gunoaiele orasului
Domnul Gheorghe Maftei, director al Directiei Salubrizare a SC SOMA SRL Bacau, ma asteapta la Garaj. “Cum a fost, dom’ reporter? Frumoasa meserie, nu?” Domnul Maftei se lupta cu gunoaiele orasului de peste 40 de ani. Stie fiecare coltisor, fiecare straduta, platforma, dar mai ales problemele din municipiu. La SOMA, programul incepe la ora trei dimineata, atunci pleaca deja primele masini pe traseu, in locurile unde este foarte aglomerat, pe centru, in piete, spitale.
“Bacaul este un oras mare, cu foarte mari probleme de salubrizare. In primul rând, trebuie sa o spun, destui locuitori au lipsuri mari in educatie: arunca gunoiul pe unde apuca, aduc la platforme obiecte si materiale pe care n-ar trebui sa le ridicam noi. Ati vazut, materiale de constructii, vegetale, obiecte din casa, mobilier, electrice. Si mai este un aspect. Fiecare masina are traseu fix, timpi aferenti, altfel nu ne incadram, nu reusim sa acoperim tot sistemul. De aceea este foarte important ca fiecare cetatean sa ne sprijine, sa ne ajute, sa nu parcheze masinile in dreptul platformelor, sa depoziteze gunoiul in container. Mai avem si noi probleme, insa ne straduim sa ne facem datoria.”
Gheorghe Maftei, director al Directiei de Salubrizare
Un oras curat se mentine, in primul rând de catre locuitorii lui. Daca iti iubesti orasul, daca vrei sa locuiesti intr-un mediu curat, salubru, sanatos trebuie sa ai grija de el, cum ai grija de casa ta. Este lectia pe care am invatat-o de la prietenii de la SOMA, Valerian, Ionel, Razvan.
