Una din regulile presei este ca, atunci când relatezi despre o acuzatie adusa de o parte, trebuie sa asculti si partea acuzata.
Cazul avionului malaiezian nu a beneficiat de aceasta clauza. Presa occidentala si cea româneasca a publicat in primele zile versiunile exlusiv ucrainene ale evenimentelor; imagini de la fata locului au fost interpretate in cheia acestei versiuni.
De exemplu, o imagine ne arata un locuitor din zona tinând in mâna un avion de jucarie. In Occident, imaginea a fost explicata ca fiind dovada jefuirii cadavrelor de catre localnici. Dar filmul curge in continuare: dupa ce aratat avionul reporterilor, barbatul il pune inapoi pe pamânt si-si face cruce.
O alta imagine ne arata un trailer purtând ceva ce pare a fi o unitate de rachete Buk. In vestul Europei se explica faptul ca este vorba de unitatea care a doborât avionul malaiezian si care este dusa spre Rusia. In Est, insa, un general rus arata un panou publicitar care apare in poza cu trailerul si care se afla intr-un oras situat la mare distanta de granita cu Rusia, aflat sub controlul trupelor ucrainene.
Un clip care ar prezenta o convorbire intre un lider rebel si un comandant rus este prezentat de autoritatile ucrainene ca dovada certa ca separatistii au doborât avionul; analiza fisierelor facuta in Rusia demonstreaza ca acel clip a fost creat cu o zi inainte de prabusire.
“Rebelii nu lasa investigatorii sa ajunga la locul prabusirii avionului”, titreaza presa occidentala; in cealalta parte aflam ca echipele de criminalisti din Donetk deja au inceput lucrul la locul catastrofei.
“Au disparut corpurile pasagerilor”, anunta alarmist presa din Vest. Din cealalta parte aflam ca ramasitele umane au fost transportate la câtiva kilometri, intr-un tren frigorific, dupa ce au fost fotografiate si inregistrate.
Poate de vina e doar graba. Poate unii au dorit sa fie primii care relateaza. Sau poate nu…
