interviu cu Geoffrey Sykes, prof. univ. dr., regizor si dramaturg australian
– Domnule Geoffrey Sykes, va spun bun venit in Bacau. Veniti din Australia, o tara – continent. Ne despart fizic 15.000 de kilometri, insa arta, dansul, muzica au eliminat aceste distante si iata-va aici. Cum ati ajuns la Festivalul de Dans Contemporan din Bacau?
– Va multumesc. Nu a fost asa de greu, dupa un zbor de 20 de ore, cu escale la Atena si Bucuresti. In Bacau vom prezenta doua spectacole, unul este terminat, cel al Alyshei (Alysha Firbank, coregraf si dansator- s.a), “Walk in Beauty”, pe care l-am prezentat si in Bucuresti, la Teatrul “Culise”, iar acum suntem in ultima etapa de pregatire a spectacolului “Signals of the Real”, care va deschide festivalul, joi, 23 octombrie, la Teatrul Municipal “Bacovia”. Am venit la invitatia Nicoletei Popa Blanariu, o colega din mediul academic, conferentiar la Universitatea “Vasile Alecsandri”, care este membra a consiliului editorial al unei reviste de semiotica, al carei editor sunt, unde scrie despre teoria dansului si de acolo a plecat conversatia noastra.
– Cum s-a nascut ideea spectacolului “Signals of the Real”, in regia dumneavoastra, in care evolueaza Alysha Firbank, tot din Australia, impreuna cu dansatori si muzicieni români?
– Ideea a fost sugerata de Nicoleta, iar Geo (Geo Popa, director al Centrului “George Apostu” – s.n.) ne-a sprijinit foarte mult. Spectacolul se bazeaza pe imagini, ale unui pictor suprarealist australian, James Gleeson, care are tendinte europene in operele sale. Acest spectacol este australian – european, pe masura ce-l dezvoltam folosim si limba româna, astfel devine un produs intercultural.
– In Bacau, anual, are loc un festival de muzica contemporana, de patru ani avem acest festival al dansului contemporan. De ce vorbim de “contemporan”, muzica, dansul, arta in general, sunt universale, in timp si spatiu? In Australia, dansul contemporan are istorie…
– Este la fel peste tot. La noi, in anii ’80, un prieten a creat o companie de dans contemporan, deci este de mult timp pe piata. Este interesant, in România inca se lucreaza la acest gen de dans, termenul, conceptul, nu sunt definitivate, pe când, in alte parti, ele sunt deja consacrate. Insa, sa stiti, ceea ce face ca spectacolul nostru sa fie “contemporan” este tocmai muzica, care este clasica, doar dansul este contemporan, pe când in cel de-al doilea spectacol, “Walk in Beauty”, din ziua a doua a festivalului, acolo muzica este electronica.
– Ce asteptari aveti de la public, cum credeti ca va fi receptat?
– In Bucuresti, saptamâna trecuta, a fost primit foarte bine. A fost numai in engleza si nu a contat. Cred ca unele teme din spectacol vor rezona cu publicul.
– Si o ultima intrebare, care este statutul artistului in Australia, al culturii, in general. La noi, cultura este finantata, in cea mai mare parte, de stat, de aici o multitudine de probleme, subfinantare, ingerinte ale politicului…
– Da, statul are inca o importanta felie din cultura. Eu, in ultimii ani, am câstigat bani din productii video de inalta calitate. A fi independent este, si la noi, foarte greu. As vrea sa va spun ca sunt foarte bucuros ca, prin acest spectacol putem aduce, eu si Alysha, un omagiu lui James Gleeson, care a fost printre muzicienii nostri preferati, iar la rândul lui i-a avut ca inspiratori pe Wagner, Bruchner si Mahler, ale caror arii sunt interpretate in acest spectacol. Temele sunt comune peste tot, visul, romantismul, razboiul, identitatea, care conduc la emotii, visul oricarui artist, care pot fi pozitive sau negative. Spectacolul este un mix intre imagini, poezie, cântec si dans.
Va astept la spectacol, cum ii astept si pe bacauani, pe care abia astept sa-i cunosc mai bine. Am aterizat doar de câteva ore, nu am vazut orasul, insa sunt sigur ca este atragator.
