Ioan Dumitrașcu are 52 de ani și e poștaș în Oncești din 1989. Ceea ce înseamnă „28 de ani neîntrerupți în funcție”, insistă el, cu mândrie. Nea Nelu („așa îmi zice lumea, Nelu”) împarte somațiile și facturile, duce scrisorile și pensiile: „Fie iarnă, fie vară, străbat 28 de kilometri pe bicicletă.”
Îl întreb dacă, în aproape cele trei decenii, i-a chemat măcar o dată pe consăteni la crâșmă ca să le înmâneze facturile emise de operatorii de telefonie și energie, așa cum au făcut alți poștași din județ. „Nu, niciodată!”, spune Nelu Dumitrașcu, apoi se uită în jur, așteptând să fie contrazis de careva, dar oamenii zâmbesc și îl aprobă dând din cap. Încurajat, poștașul continuă:
„Eu merg din poartă în poartă, nu-i chem pe oameni la crâșmă sau la primărie. Mă opresc la fiecare, atunci când e cazul, firește!” Nu e singur, are un coleg, pe Cornel Bertea, care distribuie corespondența în Bărboasa, Taula, Dealu Perjului și Onceștii Vechi.
Încă mai sosesc scrisori, „pot fi 10, dar și 50 într-o lună”, chiar dacă aproape toți sătenii au telefon mobil. Mai ales de la cei aflați „la facultate”, spune Nelu Dumitrașcu și, mirat că nu mă prind, adaugă: „Cei din pușcărie nu au voie să dețină telefon…” Îl întreb dacă a fost reclamat vreodată. Cică nu, oamenii îl iubesc, cum să-l reclame? „Mai ales între 14 și 25 ale lunii, când împart pensiile, sunt cel mai iubit, cel mai căutat!”
