Predictibilitate și stabilitate. Implicare și eficiență. Nu v-ați săturat să-i auziți pe politicieni vorbindu-vă despre aceste lucruri? Eu cred că da! Pentru ei sunt, din păcate, doar vorbe. Ei, cei care fac politică și trăiesc din politică, ei, cei care „editează” fraze și ni le vâră pe gât în fiecare campanie, sunt primii care le uită.
Eminescu se mira că un popor poate sta politicește sus și economicește jos. După 150 de ani, stăm la fel. Am auzit de zeci de ori, de la distinșii aleși, cât de bine ar fi să avem o lege a parteneriatului public-privat și ce eficiente, ce ieftine ar fi serviciile sociale dacă ar fi externalizate. Asta ar însemna ca statul să cofinanțeze ONG-urile care s-au specializat, în 27 de ani, în integrarea copiilor cu autism, în îngrijirea la domiciliu a bătrânilor sau în îngrijirea copiilor cu boli incurabile, în loc să întrețină azile sau centre de asistență.
Mai ales politicienii de stânga ne-au vorbit, la conferințele de lansare a proiectelor sau la întâlnirile cu finanțatorii străini, despre nevoia de a transfera serviciile sociale către fundații. Marea surpriză e că tocmai social-democrații, ajunși la putere, reduc bugetul destinat acestora. De aproape trei decenii, ONG-urile aduc în România fonduri din Anglia, Olanda, SUA, Elveția, Norvegia, ajutând persoane și comunități.
Treptat, autoritățile au început să participe la cheltuieli, dar ponderea a venit tot din exterior și de la companiile private. Ce va face statul cu banii economisiți? Nu știm. De fapt, nu nouă ar trebui să ne răspundă, ci bătrânilor singuri, care așteaptă o cană de ceai, adolescenților care vor abandona liceul, copiilor cu dizabilități care nu vor mai avea un centru de zi. Lor trebuie să le explice când au spus adevărul: atunci când vorbeau despre meritele ONG-urilor în fața norvegienilor sau a liderilor UNICEF sau acum, când reduc cu o treime bugetul destinat sectorului neguvernamental?
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
