Pisica albastra

0

Pe când aveam vreo cinci-sase ani, bunica mi-a citit, dintr-un almanah, o poveste numita “Pisica albastra”. Dupa ce mi-a citit-o, a stat putin, s-a gândit, si, apoi, mi-a zis ca povestea i se pare cunoscuta, ca i-o spusese, la rândul sau, bunica ei, inainte de a muri.

Timpul a trecut, almanahul ala s-a pierdut, insa am ramas marcat cu un fel de superstitie: ca nu e bine sa caut si sa citesc povestea din nou pentru ca s-ar putea sa fie de rau-augur.

Astazi am scapat de aceasta superstitie; azi o ducem pe bunica la groapa.

Ceilalti bunici au murit demult. Prima a fost bunica din partea mamei. A murit pe un pat de spital in vreme ce mama isi cauta curajul pentru a da din nou cu ochii de medicul care ii cerea spaga de fiecare data când o vedea. Pe fata si fara rusine.

La o saptamâna s-a dus si bunicul. Invalid de razboi – si-a pierdut o mâna dupa ce, concentrat fiind, a fost aruncat din tren de soldatii rusi in timp ce se ducea pe front – a trait multi ani despartit de sotie si nu a putut rezista dupa ce ea a murit, pentru ca, intre timp se impacasera.

Bunicul din partea tatalui s-a ridicat din pat dupa ce a fost operat si s-a dus la coasa. N-a ascultat pe nimeni, el trebuia sa munceasca, avea de strâns fânul, de adunat recolta.

Bunicii mei au fost tarani. Chiar daca au mai cochetat putin cu alte meserii, baza existentei lor a fost lucratul pamântului. Au prins vremurile grele ale razboiului, foametea de dupa, colectivizarea… Din ceea ce au adunat cu truda, si-au sprijinit copiii sa mearga la scoala, sa-si faca o viata mai buna. Iar copiii lor au facut la fel. Au fost vremuri in care omul era om si cartea era carte. Când omul se cântarea nu dupa avere, ci dupa cum se purta, cum vorbea si dupa cât muncea. Vremuri in care omul avea valoare.

Ne despartim de o lume condamnata sa fie pierduta pentru totdeauna, ne pierdem memoria si intelepciunea. Devenim tot mai saraci desi avem, poate, case mai bune, salarii mai mari, masini si gadgeturi care nu existau pe vremuri.

In ciuda bogatiilor pe care le adunam, in ciuda bunastarii pe care o afisam ostentativ, viata nu ne este mai usoara si nici mai linistita. Pentru ca ne lipseste seninatatea si rabdarea oamenilor care au fost.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ