Trebuie să recunoaştem că în această lume nu toţi suntem egali; nu toţi avem aceiaşi „talanţi”, nici în ceea ce priveşte calitatea şi nici cantitatea. Sunt unii care sunt foarte inteligenţi, iar alţii mai puţin inteligenţi. Unii sunt abili în afaceri, dar poate că nu pricep nimic din muzică, şi invers. Apoi, sunt unii care au avut multe posibilităţi să-şi dezvolte talanţii, în timp ce alţii au avut mai puţine sau chiar deloc. Astfel, în societatea noastră se întâlneşte o extraordinară varietate de persoane, situaţii, profesii etc.
Nu toţi suntem egali, dar fiecare are în el valori şi defecte, calităţi şi limite. Prima regulă a înţelepciunii în viaţă este să începem prin a ne accepta pe noi înşine, precum şi propria situaţie de pornire, fără a ne pierde în confruntări, invidii sau reproşuri inutile împotriva destinului. Cea de-a doua regulă este cea de a ne dedica de a trăi cu o maximă intensitate propria existenţă.
În perspectiva credinţei creştine, viaţa trebuie considerată un dar şi o misiune. Un dar pentru că faptul de a exista este ceva extraordinar şi, mai ales, pentru că ştim că Dumnezeu ne cheamă, dincolo de existenţa pământească, să descoperim imensa bucurie a vieţii veşnice împreună cu el. O misiune, deoarece suntem chemaţi să colaborăm cu Dumnezeu în a valorifica la maximum tot „capitalul bun” care este în noi.
Venind pe lume, fiecare dintre noi a primit unul sau mai mulţi talanţi pe care trebuie să-i valorificăm. Toţi avem un anumit capital de bunuri care ne-a fost încredinţat: de la sănătate, putere, aptitudini fizice, la sensibilitate, poziţie socială, bunuri materiale.
Viaţa noastră pământească este într-un fel ca timpul în care stăpânul lipseşte; este timpul în care fiecare trebuie să se străduiască să-şi valorifice talanţii primiţi, conform voinţei şi dorinţelor stăpânului, în aşteptarea reîntoarcerii sale. Cu alte cuvinte, viaţa ne-a fost dată ca s-o trăim conform dorinţelor lui Dumnezeu. Dorinţa lui Dumnezeu este să crească şi să se dezvolte în lume tot ceea ce este adevărat, drept, frumos şi bun. Folosirea bună a talanţilor primiţi înseamnă concret valorificarea şi dezvoltarea la maxim a tuturor capacităţilor noastre pozitive de orice fel, pentru a pune ceea ce suntem, ceea ce ştim, ceea ce ştim să facem, ceea ce avem… în slujirea altora.
Luată în serios, credinţa creştină nu reprezintă, de fapt, o renunţare la viaţă, aşa cum gândesc unii care nu au înţeles prea bine lucrurile. Dimpotrivă, este o invitaţie la o trăire intensă a existenţei, cu un mare simţ de răspundere, stimulaţi şi călăuziţi de puterea Duhului Sfânt, care este Duh de înţelepciune şi de iubire.
Referitor la tot ceea ce am primit şi ce am avut în viaţă, va trebui să dăm cont în faţa lui Dumnezeu, conform cuvântului sever al Evangheliei după sfântul Luca (12,48). Singurul „câştig” care îl interesează pe Dumnezeu este cel al iubirii, adică tot ceea ce, într-un mod sau altul, contribuie la binele oamenilor. Acela care va fi bogat cu această bogăţie, va fi primit de Dumnezeu în bucurie, iar bucuria lui va fi deplină.

Pr. Gabriel-Iulian Robu, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ