E prima oara, in 25 de ani de democratie, când statul e atât de receptiv la nemultumirile cetatenilor, fie ei angajati, fie mici sau mari intreprinzatori, fata de politica fiscala. Cu toate acestea, a fost criticat. Ca in snoava cu privire la purtatul palariei si gura lumii: daca umbli cu capul descoperit, de ce nu-ti cumperi palarie?, iar daca porti palarie, iar nu-i bine, de ce ai?, idee folosita admirabil de Musatescu ca punct de plecare in „Titanic vals” pentru a zugravi absurditatea atacului clevetitorilor impotriva lui Spirache, capul familiei.
In acest registru se incadreaza numeroasele acuzatii care au aparut vizavi de actuala politica economica. De ce nu s-a discutat despre valoarea si conditiile in care se aplica sanctiunile inainte de raidul ANAF si de ce nu a fost evitat „circul”, mai exact zelul, exagerarile inspectorilor, urmate de revolta, justificata, a micilor comercianti? Nu e bine ca guvernantii se dovedesc flexibili si corecteaza legea si metodologia, nu e bine nicicum, dupa unii politicieni care poarta sacou de analisti desi sunt inregimentati. Sa fi procedat asa cum au facut-o cei care au taiat pensii, salarii si sporuri, aruncând in saracie pe cei mai prost platiti dintre români (sute de mii de dascali si functionari de rând, fara functii de conducere), apoi au refuzat sa-si recunoasca greseala si sa o indrepte? Nu e bine ca declaratiile de venit vor putea fi transmise de acasa, nici ca va fi redusa TVA, dupa parerea celor care sunt platiti sa dea din gura, in dezbateri cu concluzii prestabilite. Ba ca masura nu e sustenabila, ba ca diferenta va intra in buzunarul comerciantilor sau al prestatorilor…
Oricum, taxa standard va fi de 20 la suta, nu de 19, cât era inainte de criza imprumutata de la straini, in mod artificial! Intre noi fie vorba, criza nici nu ajunsese in România când guvernul, format din amatori, s-a folosit de acest fenomen pentru a reduce cheltuielile, daca tot nu stia cum sa creasca veniturile, dar mai ales pentru a ne speria, caci frica e cel mai vechi si mai eficient instrument de a tine in frâu masele. Purtatorii de opinie ai Dreptei critica, asadar, toate deciziile Guvernului: impozitarea bacsisului, combaterea evaziunii fiscale, scaderea taxelor etc. Foarte bine, acesta e rolul celor din Opozitie. Un lucru arata, insa, ca acestia nu au niciun plan, mai mult, habar nu au daca urmarile acestor masuri vor fi, intr-adevar, nefaste sau, dimpotriva, folositoare: nu mai vor la Putere. E riscant. Prefera sa astepte pe margine, iar in iarna viitoare sa valorifice nemultumirile populatiei, oricare vor fi acelea.
