Absolventa de Jurnalism, buhuseanca, a fost stewardesa la Oman Air în Muscat, Oman, intre 2010 – 2014. Acum este stewardesa la compania Vueling Airlines, în Barcelona, Spania. Destepta-foc, foarte frumoasa,
cuceritoare prin zâmbet si arta comunicarii, cu o capacitate rara de adaptare, uimeste mereu prin resursele de speranta si harul de a imblânzi fermecator himere romantice…
– ,,Precum in ceruri, asa si pre pamânt”, pentru o stewardesa?…
– Nicidecum! Am studiat jurnalismul, m-a pasionat si înca mai am sentimente pentru scris si citit, dar ca printre nori si printre oameni nu ma simt niciunde! Pe Pamânt sunt doar eu cu ceilalti straini din jur, facându-mi rutina mea de muritor. Acolo sus, în avion, e altceva: e sentimentul ca am ajuns atât de aproape de Dumnezeu – spune crestina din mine. Înseamna sa vad lumea si norii si furtunile înfricosatoare si sa simt ca de mine depinde viata a atâtor persoane. E fascinant!
-Traind mult printre nori, ti-a trecut prin gând sa te muti intr-un nor?
-Si nu doar o dată! As trăi acolo sus eu si pasările care reusesc să urce, să văd cât de frumos pluteste totul si cât de mică este lumea. Asta nu înseamnă că sunt o singuratică, dar că linistea si pacea din nori e ceva ce nimeni pe Pământ nu o poate dobândi!
– Care sunt cele mai frecvente vorbe pe care o stewardesa i le adreseaza lui Dumnezeu?
– Doamne, ajuta-ma sa revin cu bine pe Pamânt! Si asta pentru familia mea! Marturisesc faptul ca, de multe ori, între decolari si aterizari, moment in care toata lumea tace, eu vorbesc cu Dumnezeu. Si-i multumesc ca ma lasa zi de zi sa vad cât de frumoasa e creatia Lui.
– Ai vreun talisman pe care l-ai purtat mereu cu tine, plimbându-te prin ceruri, sau ti-am dat (contracost…) vreo idee?
– Nu tocmai un talisman, pentru ca nu ne este perims sa avem asupra noastra lucruri care nu sunt incluse în codul uniformei, dar nu scot de pe deget inelul de la sora mea (tot stewardesa!☺; n.n., IF.) Astfel ea e mereu cu mine si ma însoteste în toate calatoriile mele. Si-apoi, în buzunarul de la camasa port o moneda de un franc elvetian, pe care mi-a daruit-o un pasager. Mi-a spus cu bucurie si bunatate: ia-o! Nu are multa valoare economica, dar îti va purta noroc! Mi-a placut ca s-a gândit la mine cu bine!
– Esti o fire romantica. Sa nu-mi spui ca nu te-ai indragostit macar de una dintre stelele pe lânga care ai tot trecut…
– La început de zboruri ma îndragosteam cam des, cam de tot ce vedeam în jur: noutatea si complexitatea muncii, avioanele, multiculturalitatea pasagerilor si… de ce nu, pilotii! (râde, râde, râde…) Ce-i drept, acolo sus, cerul e mereu limpede si fara nori, plin de stele, iar furtunile le vezi furioase si înspaimântatoare doar de la distanta. E o posibilitate pe care pe Pamânt nu o pot avea. Eu cred ca asta e dragoste de stele!
– Faci parte dintr-o categorie profesionala care cultiva discriminarea. N-am vazut macar un… ,,steward”. Asa, de moftul non-discriminarii…
– Spre surprinderea tuturor, poate, meseria de însotitor de bord a devenit la fel de incitanta si pentru barbati. Personal prefer sa am pe fiecare zbor un steward; îmi da o iluzie de încredere mai mare decât în femei… În actuala companie în care lucrez, am tot mai multi colegi barbati, dar, chiar si asa, continua, cum o numiti, discriminarea. (o sa va atasez o poza cu mine si colegi barbati…).
– Zice-se ca in lumea aviatiei cel mai fidel dintre piloti este… pilotul automat…
– Zice-se bine! Tocmai aceste schimbari de destinatii, de colegi si de pasageri din fiecare zi fac sa creasca pofta si creativitatea angajatilor, fie ei în cabina de control sau în cea de pasageri. Se aud multe povesti despre ce se întâmpla în aviatie. Tot ce pot spune este: crede-ti-le!
– Când treci prin spatiul aerian al României, despre care am auzit c-ar avea si gropi, nu simti prezenta unor repetate turbioane de coruptie?
– Personal, nu cunosc prea bine spatiul românesc, pentru ca, desi am deja aproape cinci ani de munca în aviatie, nu-mi este posibil sa muncesc în acest domeniu în tara. Din pacate, tocmai din motive suspecte si scuze corupte! Cei care iau legatura direct cu România de acolo de sus sunt pilotii. Mereu se saluta în româneste prima data si apoi în engleza. Nu stiu daca or fi gropi, dar, ce-i drept, mereu sunt furtuni si turbulente, iar sistemul aeroportuar e dur si strict atunci când vii din afara companiilor românesti.
– Un futurolog optimist zice ca teleportarea, ca fenomen de masa, bate la usa. Asta ar insemna somaj cronic pentru stewardese…
– Poate ar fi mai bine! Asta ar însemna aparitii de cimitire de masini si o lume mai curata, mai clara si mai limpede! As zice sa se grabeasca pentru fabricarea aparatului de teleportare. Atunci, ajunsa in somaj, mi-as cumpara o casa în zona cascadei Niagara, unde e verdele mai crud si mi-as cultiva propriile legume. Iar toata lumea mi-ar fi mai aproape, pentru ca teleportarea mi i-ar aduce pe cei dragi mai repede alaturi! Însa chiar si asa nu cred ca avioanele vor disparea! Vor ramâne pentru cei ca mine, care, din când, vor vrea sa urce acolo sus ca sa vada norii si sa admire lumea!
– Portretul unei stewardese in trei rânduri?… Nu m-am (re)indragostit de mult timp…
– Stewardesa poate fi portretizata de companiile de aviatie, care cer tipare de persoane, însa sunt mii de persoane din diferite tari si culturi ce practica aceasta meserie si ele nu pot fi toate asemeni. În trei fraze… Stewardesa NU trebuie sa faca aceasta munca doar asa, ca pe înca un job în plus! Ea este pasionata de simpla existenta a unui avion acolo sus si de oamenii diversi pe care-i transporta. Stewardesa NU poate fi niciodata trista. De aceea ea îsi completeaza vesnicul zâmbet prin noi experiente, prin cunoastere de oameni si noi destinatii. Stewardesa NU se îndragosteste! Ea se reîndragosteste în fiecare zi de lumea care o înconjoara.
