La sanius, prin oras

2


– povârnisurile din cartierul Cornisa si din apropierea cladirii albastre au fost transformate in derdelus n dupa prima zapada mai serioada, distractia s-a mutat pe sanii, faras sau saci de plastic

Primul strat semnificativ de zapada care s-a asternut in Bacau a sporit bucuria copiilor care profita de ultimele zile de vacanta. La vederea covorului de nea, copiii, insotiti pe alocuri de parinti, au luat drumul povârnisurilor din Bacau pentru a testa zapada.

Cei drept, pe alocuri, pamântul inghetat le mai frâneaza elanul celor mici, insa, adrenalina este maxima. Tocmai de aceea, cazaturile de pe sanie le vor resimti abia a doua zi.

“Pe dealurile din Cornisa mi-am petrecut si eu copilaria, iar acum vin cu fiul meu, de dragul acelor vremuri. Pacat ca a mai ramas doar un petec de pamânt pentru distractia copiilor. In vremea copilariei mele vuiau colinele acestea de râsetele copiilor si de nelipsitul strigat: pââârrrtttiiieee!!!”, spune Vasile Dumbrava.

“Ma cam doare spatele de la denivelarile derdelusului si de la cazaturi, dar e super! Am venit la ‘Cascada’ cu doi prieteni. Ei au o sanie, iar eu ma dau cu farasul. Un strat mai gros de zapada ar fi binevenit. Imi place aici pentru ca imi fac prieteni noi!”, spune Luca Vornicu.

Pe derdelus, parintii care ii insoteau pe cei mici, eu retrait momente din copilarie.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

2 COMENTARII

  1. Erau pt noi un adevarat teren de sport si divertisment.
    3 cocoase la Cornisa era adrenalina pura si cand strigai „partieeeee” te astepta o limba de gheata care trebuia coborata la mare viteza si pana la capat.
    Saniile erau monoposturi gata de plecare cand te asezai pe burta si iti dadeai drumul la vale trecea prin tine energie si curaj.
    Cea mai mare problema era intoarcerea acasa, erai un sloi de gheata si pasii erau din ce in ce mai grei, sania cantarea si ea tone la oboseala care o aveai. Odata ajunsi acasa cu picioarele infipte intre elementii de fonta de la calorifere incercand sa te incalzesti.
    Trageai un somn magic si a doua zi erai nou nout.
    Amintiri dintr-o copilarie din anii 80.

LĂSAȚI UN MESAJ