Din Valencia, cu un autocar pilotat de un sofer priceput poti ajunge in Morella si in trei ore si ceva, daca nu vrei sa admiri la viteza mai mica peisajul superb, livezile de portocali si maslini, morile de vânt care tânjesc estetic dupa inocenta lui Don Quijote. Niciun efort nu este prea mare, daca-ti propui sa ajungi aici, desi, atunci când gazdele spaniole ne-au propus celor sapte grupuri (români, greci, germani, turci, austrieci, spanioli, italieni) aceasta tinta turistica, unii au privit cu reticenta propunerea. Ce-i Morella? Acesta a fost intrebarea care se citea pe buzele multora? Oras, orasel, sat, asezare? O colega germana, care mai vizitase Spania, a limpezit totul: “Morella este istorie!” Gazdele spaniole au confirmat…
Când ne-am apropiat de Morella, privind din vale, am avut impresia ca descoperim un decor de Ev Mediu. Asezarea nu are nici 3 000 locuitori. Ghidul ne spune ca Morella este un loc istoric, pentru că aici au fost găsite nu doar urme ale iberilor disparuti, dar si ale grecilor, romanilor si vizigotilor. Zona geografica in care este asezata Morella a constituit, in timp, un punct strategic al unor conflicte militare importante pentru istoria Spaniei. Locuitorii au transformat orice eveniment important al locului in istorie. O istorie care inseamna catedrale, muzee, inscriptii stradale, edificii cu o arhitectura specifica, dar mai ales conservare a tot ceea poate insemna “parte a sufletului asezarii”. Chiar si o vizita a fostului suveran Juan Carlos I, insotit de regina Sofia, a devenit fapt de istorie, prin imortalizarea interesanta a evenimentului pe un zid interior al asezarii. Faptul ca au facut din El Cid si Hannibal repere ale istoriei localitatii nu mai mira.
Gazdele spun ca El Cid, nobilul medieval Rodrigo Díaz de Vivar, ar fi reconstruit castelul care troneaza deasupra orasului. El Cid, erou national, conducator al Reconquistei, miscare care a incheiat cei 700 de ani de ocupatie a Peninsulei Iberice de catre mauri… Legenda eroului medieval spaniol l-a inspirat si pe Pierre Corneille, care a scris “Cântecul Cidului”, opera clasica a umanitatii. Tragedia scrisa de Corneille, dar si “El Cid”, filmul din care nu lipsesc Charlton Heston si Sophia Loren, fac parte tezaurul patriotic local. Don Rodrigo si Ximena sunt aici, cumva, omologii indragostitilor din Verona, Romeo si Julieta. Am gasit pe un zid, notat adolescentin, si un fragment din “Cântecul Cidului”: “Ximena: Vai, nu te pot urî. Don Rodrigo: Dar trebuie! Ximena: Nu pot”. Romanii au numit aceasta asezare Castra Aelia. Manualele de istorie spun ca primii care s-au asezat pe aceste meleaguri au fost celtii. Lor le-au urmat grecii. Hannibal, generalul cartaginez, ajuns si aici, a incheiat un tratat de pace cu locuitorii asezarii. Spaniolilor le place sa creada ca Hannibal a evitat, astfel, cu diplomatie… eleganta, un conflict care nu i-ar fi adus beneficii.
Am vizitat Basilica Santa María la Mayor. Este un reper istoric si pentru iubitorii de arta. In realizarea celebrului altar sunt recunoscute, pe o placa montata in interiorul monumentului istoric, “ecouri” ale iconografiei românesti si rusesti. Exista aici un muzeu cu tesaturi rare, cu manuscrise foarte vechi, inclusiv librete (gregoriana). Orice ghid turistic iti spune ca n-ai dreptul sa ratezi aici vizitarea pesterilor preistorice din Morella la Vella, unde au fost descoperite picturi rupestre considerate de UNESCO patrimoniu al umanitatii. Din pacate, n-am mai avut timp pentru asa ceva… Am vazut, in schimb, urcând la pas catre Santa María la Mayor, DADA PUB. Prezenta aici a dadaismului, miscare culturala care-si are originile in creatia moinesteanului Tristan Tzara, nu este intâmplatoare. Dali insusi a cochetat cu dadaismul.
Morella, in care, potrivit ultimului recensamânt, locuiesc si peste doua sute de români, este parca un tinut dintr-o alta lume. Lipsesc zgomotul, agitatia, furia cotidiana secolului nostru. Localnicii, mai ales operatori turistici discreti, infratiti mult cu tacerea, par desprinsi din paginile “Unui veac de singuratate”, celebrul roman al columbianului Garcia Marquez, desi distanta dintre Morella si celebrul Macondo este uriasa. Unul dintre ghizi, scuzându-se parca din cauza amanuntelor pe care ni le oferea despre Morella, in timp ce inaintam ca un melc pe strazile ei inguste, cuceritoare, pe care pietonii si putinele autoturisme circula acordându-si prioritate după regulile bunului simt, a spus ceva memorabil: ,,Aici, fiecare loc, fiecare clipa, fiecare piatra inseamna istorie”.
