In 1993, Francisc Vastag cucerea titlul de campion al lumii la box. Fara sprijinul lui Sechelariu, acest succes ar fi fost imposibil. O spune si antrenorul Relu Auras.
Astazi se implinesc doi ani de când s-a urcat la cer fostul primar al Bacaului, Dumitru Sechelariu. La ceas de amintire, o poveste. Una de aur. Si despre aur; aurul mondial cucerit in 1993, la Tampere, de Francisc Vastag, pugilistul revitalizat de Seche.
„O spun cu mâna pe inima: fara sprijinul lui Doru Sechelariu, Feri nu ar fi luat titlul suprem la Mondialele din primavara lui ’93. Si nici nu ar fi iesit campion european in toamna aceluiasi an”, este convins antrenorul Relu Auras. La mai bine de doua decenii de la triumful lui Vastag la Campionatul Mondial din Finlanda, „Desteptarea” da timpul si filele inapoi. Rememorând o poveste de aur a sportului românesc. Pentru ca, nu-i asa, aurul nu se devalorizeaza niciodata. Indiferent ca e vorba de medalii sau de oameni.
Revolutia de la Moscova
Povestea nu incepe in 1993, ci mai devreme. Undeva, inspre finalul lui ’89. In toamna premergatoare Revolutiei din decembrie, Francisc Vastag face… revolutie in ring, cucerind primul titlu mondial de seniori la amatori pentru România. Si o face la Moscova, chiar in… bârlogul ursului! Reusita din sala „Olimpski” darâma o ierarhie si consacra un boxer in vârsta de numai 21 de ani.
„A fost ceva extraordinar atunci. Chiar ma gândeam ca România a avut boxeri fantastici, precum Cutov sau Nastac, dar care nu au reusit sa ia aurul la Mondiale. In schimb, l-am luat eu, desi ma aflam doar la al doilea an de seniorat”, povestea, pentru Jurnalul.ro, Vastag, care, la revenirea din Rusia, a fost asteptat pe aeroport cu un cec de 70.000 de lei, inmânat de Tudor Stanica, presedintele Federatiei: „Bani, nu gluma. Cât o Dacie”.
Cum sa pierzi un grad. Si un titlu!
In primavara lui 1990, campionul lumii la categoria semi-mijlocie pleaca de la Dinamo Bucuresti, devenind… somer. „Mi se promisese gradul de locotenent, insa dupa Revolutie au venit disponbilizarile din Militie. Am plecat fara sa ma mai uit in urma”, isi aminteste Feri pentru „Desteptarea”. E inceputul unei perioade sinuoase. In ’91, la Sidney, Vastag nu reuseste sa-si apere titlul mondial, cedând in semifinale in fata cubanezului Hernandez.
Se consoleaza cu bronzul si cu faptul ca devine primul român medaliat la doua editii ale CM. 1992, in schimb, vine cu upercuturi. Resiteanul este eliminat inca din primul tur la Olimpiada de la Barcelona si nu participa la Nationale. Situatia sa materiala devine una precara, spunându-se, chiar, ca ajunsese in postura de a-si vine lucruri de prin casa pentru a-si intretine familia! Gongul suna: „E terminat”.
Sechelariu intra in ring
Aici intra in scena Dumitru Sechelariu. Sau daca vreti, in ring. In 1992, Seche este imaginea succesului. In afaceri, dar nu numai. A pus pe picioare, de la zero, una dintre cele mai profitabile companii private din România acelor ani: Selena. Si de curând a intrat in lumea fotbalului, salvând de la disparitie echipa de fotbal a Bacaului.
Asta dupa ce a contribuit decisiv la cucerirea titlului de campioana a României la handbal feminin de catre Stiinta; ultimul titlu al studentelor pâna in ziua de azi. „Daca cineva il putea ajuta pe Feri Vastag in acel moment, acela era numai Doru Sechelariu”, povesteste Relu Auras: „Asa ca m-am dus la el intr-o dupa-amiaza si i-am zis: «Dorule, Vastag trece printr-o situatie limita, toti il considera terminat, dar eu cred ca el e departe de a-si fi spus ultimul cuvânt in box».
Mi-aduc aminte ca si azi discutia pe care am purtat-o in biroul sau de la Selena. Doru s-a ridicat de la birou si mi-a zis: «Gata, Relule, nu-i nevoie sa spui mai mult. Il aducem pe Vastag la noi. Imi zici de ce are nevoie, ca ma ocup eu de tot».”
Cu bagajele la usa
La finalul lui ’92, Francisc Vastag ajunge sa dispute meciuri in fosta Iugoslavie. Si e tentat de o plecare in Germania. Eventual, de o trecere la profesionisti. „Eram cu bagajele pregatite pentru Germania, când m-a sunat maestrul Auras, sfatuindu-ma sa mai astept o scurta perioada de timp. I-am urmat sfatul, dar bagajele le tineam, in continuare, la usa.
Apoi a revenit cu un telefon, comunicându-mi: «Gata, s-a facut, te astept la Bacau». Asa am ajuns la Selena, unde am ramas vreme de sapte luni”, se destainuie Vastag: „Având in vedere ca am cucerit din nou titlul mondial, iar apoi am luat si Europenele, la Bursa, pot spune ca perioada de la Selena a fost una foarte fructuoasa. Sincer, nu stiu ce ar fi fost daca plecam in Germania, ce as fi facut, cum mi s-ar fi desfasurat cariera.”
„Ce mai teapa!”
„Pentru Feri, venirea la Selena Bacau a fost o sansa uriasa. O spun cu mâna pe inima. Stiam ce potential are si mai stiam ca, daca il pregatesc asa cum stiu eu, nimeni nu-i va sta in cale. Ceilalti, in schimb, strâmbau din nas, mai ales ca ziarele scriau cu litere cât manusa: «Sechelariu i-a facut lui Vastag un salariu mai mare decât are presedintele României»”, rememoreaza Relu Auras: „Toti, dar absolut toti cei din lumea boxului imi spuneau: «Relule, ce teapa ti-ai luat cu Vastag! Si tu, si Sechelariu».
Asta, tin minte, era prin ianuarie-februarie! In mai, in schimb…”. In mai, in schimb, Vastag rupe norii si adversarii la Mondialele de la Tampere. Iar pe 17 mai, transmisia radio a lui Adrian Fetecau aduce in casele românilor vestea cea mare: „Francisc Vastag este din nou campion al lumii la categoria semi-mijlocie! Dragi ascultatori, Francisc Vastag face istorie! Este primul boxer român care cucereste doua titluri de campion mondial!”
„Un om care a ajutat enorm sportul”
Succesul mondial de la Tampere lasa masca lumea boxului din România. „Adevarul e ca nimeni nu se astepta”, puncteaza Auras. „Pentru mine, succesul lui Feri Vastag la Mondialele din ’93 este una dintre cele mai frumoase reusite, mai ales ca am contribuit in mod direct la ea”, avea sa precizeze, intr-un interviu, Dumitru Sechelariu, care avea sa fie investit in acel an de gratie 1993 in functia de presedinte al Federatiei Române de Box.
„Am avut o relatie foarte buna cu Dumitru Sechelariu. Era o persoana deosebita, Dumnezeu sa-l odihneasca! Mi-aduc aminte si acum cum mergeam impreuna la pescuit la un lac din zona Bacaului. Sechelariu a fost un om care a ajutat enorm boxul, de fapt sportul, in general. De astfel de oameni ar avea nevoie sportul acum. Oameni precum Dumitru Sechelariu sau ca Ion Serban, de la Constanta”, este de parere Francisc Vastag.
Un pariu onorat
Inceputa in sala „Olimpski”, din Moscova, povestea noastra se incheie in tribuna oficiala a stadionului „Municipal”. De la box, la fotbal e un singur pas. Pas pe care Vastag nu l-a facut. In ciuda faptului ca, in copilarie, a fost un fotbalist de perspectiva la juniorii Resitei. Si cu toate ca, intr-o dupa-amiaza de primavara de la finalul sezonului 1992-’93, Dumitru Sechelariu le spunea jurnalistilor prezenti la „oficiala” „Municipalului”:
„Cât de curând, Feri Vastag va debuta in echipa de fotbal a Selenei. La pariu.” Un jurnalist bucurestean – numele conteaza mai putin – a tinut pariul, desi miza era una consistenta. Campionatul s-a incheiat, iar Selena a retrogradat. Vastag a parasit, apoi, Bacaul, fara sa-si mai faca aparitia pe gazon, alaturi de Firici si Condurache. Doi ani, Bacaul a fost exilat in B, departe de camerele de luat vederi si de prima pagina a ziarelor sportive.
Cine isi mai amintea de acel pariu? Si-a reamintit chiar Dumitru Sechelariu, dupa un meci jucat acasa, in returul lui ’96. Dând cu ochii de gazetarul cu care pariase pe debutul lui Vastag in urma cu trei ani, Seche a dus mâna la portofel: „Domnul meu, din câte imi amintesc, noi avem o socoteala mai veche. Cred ca e timpul sa o incheiem.” La protestele, altfel timide, ale jurnalistului, cel care, peste doar câteva luni, avea sa devina primarul Bacaului, a replicat: „Pariul e pariu, iar dumneata l-ai câstigat. Si e lucru stiut ca Dumitru Sechelariu isi onoreaza intotdeauna promisiunile si datoriile.”
