Stau in fata singurei tarabe cu legume din centrul orasului Darmanesti. In cortul alb, la adapost de soarele arzator, trei copii ii imbie zâmbitori, cu marfa lor proaspata, pe rarii trecatori. Bianca are 16 ani, Teo, fratele ei, sapte ani, iar Ramona, verisoara lor, 13 ani. Asta e piata agro-alimentara, dar exista si “un târg local”, care se organizeaza o data pe saptamâna, imi explica Bianca. Vreau sa stiu daca sunt producatori sau doar comercianti.
“Parintii au pamânt in Vrancea, ma lamureste fetita. Acolo cultivam si aici vindem.” Dupa ce aflu ca “sunt sanatoase, ecologice”, ma uit la preturi: rosiile, si cele lunguiete, si cele rotunde, costa 3 lei, gogosarii la fel, ardeii, 2,5 de lei, vinetele, 3 lei, varza, un leu, morcovul si ceapa, 2 lei. “Pâna la ora 12 sta tata aici, apoi venim noi. Ii ajutam, dar numai in vacanta, in rest invatam”, explica Bianca.
“Nu e deloc greu, dar e cam plictisitor”, adauga Ramona. Acum nu e cazul, dar când sunt mai multi cumparatori isi impart sarcinile: “Bianca e cu banii, iar eu cu cântaritul”, sustine Teo. Din ce au câstigat, parintii le-au cumparat rechizite si le-au dat si bani de buzunar. Tata e mai strâns la punga, “dar mama imi da fix cât ii cer!”
Mai târziu va fi “medic de animale”
Copiilor le face placere sa contribuie la prosperitatea familiei, dar nu au de gând sa continue traditia. “Eu vreau sa urmez Academia de Politie. Imi place si uniforma, si profesia. Intotdeauna am respectat Politia, dar acum parca sunt cam multi corupti si cred ca trebuie inlocuiti”, afirma Bianca, proaspata liceana la Colegiul “Dimitrie Cantemir” din Onesti.
Mai exista un motiv: “Locul de munca e sigur!” Ramona cânta de trei ani la chitara si a câstigat numeroase premii cu trupa: “Ma pregatesc cu invatatoarea mea, doamna Elena Mocanu. Pâna acum, am avut spectacole in Focsani, Cluj si Piatra Neamt.” A doua pasiune a Ramonei e arta fotografica. I-ar placea sa ajunga o mare solista, “ca Riana”, sau un mare fotograf. Pentru Teo, mezinul echipei, lucrurile sunt deja clare: “Eu vreau sa fiu medic de animale. Am acasa curci, pui si rate, trei pisici, doi câini si sase iepurasi.”
“Ba sunt sapte!” intervine Bianca. Copiii reiau numaratoarea, iar eu plec gândindu-ma ca, probabil, peste câtiva ani, ii voi revedea in trafic, pe scena sau intr-un cabinet veterinar.
