În data de 31 octombrie 1974 decola de pe pista Aerodromului Bacău prototipul aeronavei IAR-93. După o perioadă lungă de timp, România producea din nou avioane de vănătoare.
IAR-93 a reprezentat cea mai mare realizare a industriei aeronautice române după Al Doilea Război Mondial.
Aeronava a fost un produs al programului de cooperare dintre România și Iugoslavia, denumit YUROM, program ce avea ca scop realizarea unui avion subsonic bimotor de vânătoare-bombardament şi atac la sol.
Acest proiect a deschis drumul şi a permis acumularea de experienţă pentru alte viitoare proiecte aeronautice, cum ar fi realizarea avionului de antrenament și sprijin apropiat la sol IAR-99, avion ce se află în prezent în dotarea Bazei 95 Aeriene Bacau „erou cpt. av. Alexandru Șerbănescu”.
Destinat misiunilor de vânătoare-bombardament şi atac la sol, avionul IAR-93 era proiectat pentru a opera în domeniul vitezelor superior subsonice, dispunând de o construcţie optimizată pentru acest tip de regim de zbor.
Era conceput şi dotat cu echipament corespunzător pentru interceptarea ţintelor aeriene subsonice la înălţimi mici, pentru recunoaştere şi fotografiere aerienă. Dotarea cu aparatură modernă şi instalaţii radioelectrice de vârf îi permiteau operarea în orice condiţii meteorologice, atât ziua cât şi noaptea.
Pentru îndeplinirea misiunilor de luptă, avionul IAR-93 putea acţiona de pe piste sumar amenajate.
Prototipul românesc al programului YUROM, având numărul de bord 001, s-a desprins pentru prima oară de la sol la data de 31 octombrie 1974, avându-l la comenzi pe colonelul Gheorghe Stănică, pilot de încercare al U.R.A. Bacău. Zborul a durat 30 minute şi s-a desfăşurat normal, în care a fost atinsă altitudinea de 3000 metri şi viteza de 500 km/h.
Cu scopul respectării adevărului istoric, trebuie subliniat faptul că 001 a decolat înaintea prototipului iugoslav, inginerii români de la U.R.A Bacău mişcându-se mai repede decât colegii lor din Iugoslavia. Trebuie punctat rolul avut de fabrica U.R.A. Bacău în cadrul programului YUROM, uzina de reparaţii din Bacău fiind locul unde a fost construit prototipul 001, în timp ce pista aerodromului din sudul frumosului oraş din inima Moldovei fiindu-i loc de primă desprindere.
După efectuarea zborului inaugural în prezența comandanților armatei și liderilor politici de la acea vreme, producția de IAR-93 a fost mutată la Craiova, înființându-se astfel o nouă uzină de avioane: “Avioane Craiova”. Iugoslavia a început și ea să producă propiul IAR-93 denumit Soko J-22 Orao la uzina din Mostar.
Cu toate că acordul prevedea construcţia a câte 200 de exemplare de fiecare parte, exemplarele livrate Armatei Romane au fost în număr de numai 86 bucăţi iar cele livrate Armatei Iugoslave mai putin de 100, construite în perioada 1975 – 1992.
În anul 1997 ,după numeroasele accidente în care au fost implicate avioane de tip IAR-93, s-a hotărât scoaterea din serviciu operativ a IAR-93 și stocarea în aer liber a aparatelor.
[wonderplugin_gallery id=”42″]
Chiar dacă aeronava IAR-93 a fost scoasă din dotare, rezultatele cercetărilor au fost folosite în realizarea aeronavei IAR-99, una dintre cele mai competitive aeronave pe plan mondial în clasa sa. În prezent Serbia, țara care a moștenit cea mai mare parte a Flotei aeriene iugoslave, operează versiunea iugoslavă a IAR-93, denumită J-22 Orao.
Aeronavele sârbești J-22 Orao vor continua să fie folosite în misiuni de patrulare a spațiului aerian sârbesc în locul vechilor MiG-uri, până la dotarea Forțelor Aeriene Sârbe cu noua aeronavă multirol.
Alexandru Pricop
elev la Colegiul Național “Vasile Alecsandri” Bacău
