Îmi place să citesc aforisme, și-l urmăresc cu mult interes pe Gheorghe Grigurcu (poet și excelent critic de poezie) în rubricile ținute în câteva reviste, unde risipește cu dărnicie adevărate perle. Spicuiesc acum din revista „Argeș” unele care mi-au reținut în mod special atenția:
„Îmbătrânirea unei femei socotite frumoasă capătă aspectul unei cochetării naturale. Picioarele, umerii, brațele par a săvârși o mișcare regresivă. Înfățișează nu știu ce prospețime ciudată, o surprinzătoare naivitate trupească aidoma unei inserții copilărești într-un ansamblu devastat. Nostalgia somatică a tinereții e atât de puternică încât își îngăduie un salt înapoi în timp”.
Mă obsedează imaginea acelor inserții copilărești, dramatice, în fond, pe care le cunosc atât de bine. Și toată delicata broderie pe marginea unui subiect teribil de sensibil. Fiindcă o femeie frumoasă moare de două ori (o spunea, printre alții, Alain Delon, care a cunoscut îndeaproape multe femei superbe, am mai scris despre asta, dar revin): o dată când îi moare frumusețea și a doua oară când moare de-adevăratelea. Revin fiindcă m-a izbit formularea, dură, fără echivoc. Deși eu am cunoscut doamne în vârstă care erau încă frumoase, având o distincție, o seninătate, o noblețe pe chip care răspândeau lumină, grație. Dar să mă întorc la aforismele lui Grigurcu și să mai reproduc unul interesant:
„A vorbi despre modestia inteligenței ar fi un nonsens. Inteligența e ambițioasă prin însăși țesutul său exsanguu, abstract. Ambițioasă fără limite, deoarece are nostalgia carnației existențialului”. Trebuie să fie teribilă, greu de îndurat această nostalgie, care e și o frustrare totodată. Să ai mereu senzația că viața e în altă parte!
Deși am avut o perioadă foarte aglomerată, tot am găsit timp să răsfoiesc presa culturală (de fapt, un exercițiu aproape codidian pentru mine) și să parcurg niște cronici la volumele de proză, critică, poezie. Și găsesc, de pildă, niște versuri care mă amuză, citate dintr-un volumaș al Laviniei Bălulescu, versuri semănând cu niște originale învățăminte de la mamă la fiică.
În care mama, cu experiența ei de viață, și dorindu-i binele odraslei, o sfătuiește să nu fie fraieră, și să se mărite cu un bărbat bogat, dar nu urât și nici bătrân, nu negru, care să aibă facultate, fiindcă fata ei e deșteaptă, că doar ea a făcut-o. Bărbatul respectiv ar trebui apoi să nu aibă frați, fata ar trebui să nu stea cu soacra, și să facă neparat un copil, pentru că asta vor bărbații. „N-o să mori din asta, Lavinia”, zice înțeleapta mamă, continuându-și astfel învățăturile: „Să te ferești de femei/ Sunt proaste și rele/ Cu bărbații n-o să ai probleme/ La cât ești de frumoasă/ se vor feri singuri de tine”. Nu știu cât anume a aplicat Lavinucea din cele spuse de mama ei, dar știu că i-au ieșit niște poeme cu un aer proaspăt, și cu mult umor dulce-amărui. M-am delectat citind câteva dintre ele.
Tot cu umor, pe un ton relaxat, sprințar, scrie Oltița Cîntec un articol (în Observator cultural) despre relația dintre artiști și critici, socotită drept una tensionată, ostilă chiar. Ea demontează niște clișee, oprindu-se mai ales la teritoriul teatrului, pe care-l cunoaște foarte bine, fiind critic de teatru. Unul dintre aceste stereotipuri se referă la așa zisa acreală a criticilor, care ar fi niște persoane narcisiste, răutăcioase, frustrate, veninoase, refugiate în exercițiul critic după ce au eșuat ca artiști.
Sigur că nu este adevărat, că lucrurile se cer mult nuanțate, că există o critică de afirmare, iar criticii de reală vocație sunt niște creatori în sensul cel mai deplin al cuvântului. Dar ceea ce nu suportă unii artiști, mai cu seamă cei cu puțin talent, cei mediocri și submediocri, este că ultimul cuvânt, le aparține criticilor, „cel puțin în ordine cronologică”, după cum o spune, pe bună dreptate, Oltița, care încheie într-o notă amuzant ironică: „Să fim liniștiți, arta e într-o măsură covârșitoare ficțiune!” De care avem atâta nevoie, pentru că fără ea viața noastră ar fi mult prea săracă și neinteresantă.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
