Cum iesi din Bacau, pe Calea Bârladului si faci stânga inainte de podul care trece peste râul Siret, ajungi dupa câtiva metri la o casa ponosita din satul Holt. Daca intrebi de familia Profir, sigur stie cineva unde sa te indrume.
La aceasta adresa am oprit impreuna cu o echipa de la Crucea Rosie Bacau, formata din ingrijitorul Mariana Butuc, ambulantierul George Tapciuc si voluntarii Andreea Ioana Buculei, respectiv, Andrei Marin, elevi la Colegiul National “Vasile Alecsandri” din Bacau.
Stiam ca mergem la o femeie imobilizata la pat, insa, nu ma asteptam sa gasesc o fiinta atât de darâmata fizic, psihic si emotional.
Este vorba despre Maria Profir, de 36 de ani, mama a trei fete minore, care in urma cu patru ani a suferit un accident cerebral. Se afla la serviciu când a cazut deodata din picioare. A fost dusa imediat la Unitatea de Primiri Urgente a Spitalului Judetean Bacau unde a primit ingrijiri medicale si a ramas internata o vreme.
Atacul a fost se pare unul puternic, femeia ramânând paralizata si fiindu-i afectata vorbirea. Dupa patru ani de la nefericitul accident nu a reusit sa se recupereze. A fost internata in Bacau, apoi la o clinica de specialitate din Iasi, au urmat sedinte de kinetoterapie, de masaj pentru o mai buna vascularizare a vaselor de sânge si o metoda indicata pentru prevenirea atrofierii masei musculare.
Rezultatele s-au lasat asteptate, insa, organismul tinerei mame nu a mai avut puterea sa lupte. A intervenit apoi lipsa banilor pentru recuperare, iar Maria Profir a ramas imobilizata la pat, intr-o camera rece si intunecoasa.
La vederea noastra ii dau lacrimile instantaneu si izbucneste intr-un plâns fortat, chinuit de boala. Mariana Butuc ii vorbeste pe un ton impaciuitor si se apleaca deasupra patului acoperind-o cu o imbratisare calda, cu rolul de a o linisti pe bolnava.
Din vorbele ei imi dau seama ca Maria Profir intelege tot ce i se spune, insa, nu poate vorbi. Cu ochii vii, dar scaldati in lacrimi, ea parca le multumeste musafirilor ca i-au trecut pragul si ca i-au adus câte ceva de-ale gurii si pentru igiena personala. Nici copiii nu au fost uitati, iar in sacosa celor de la Crucea Rosie s-a pus ceva si pentru ei.
“De fiecare data când le trecem pragul, incercam sa-i ajutam cu ce putem. De la un caz la altul, nevoile sunt intotdeauna altele. Avem alaturi de noi oameni de afaceri care ne sprijina cu alimente, jucarii sau imbracaminte. In cazul celor imobilizati, am avea mare nevoie de pampersi si de produse de igiena sau lenjerii. Ii asteptam la noi sau alaturi de noi in aceasta campanie pe toti cei care ii pot ajuta pe acesti oameni. Si nu sunt deloc putini!”, declara Mariana Butuc, ingrijitor Crucea Rosie
Pe durata vizitei, ne-a fost alaturi si mama Mariei, Elena Profir, care a devenit asistent personal pentru fiica ei. Din aceasta activitate provine si singurul venit al familiei, de 900 de lei.
“Din 900 de lei, am dat 400 pe lemne. Am facut rata pentru ca nu putem sta in frig. Iar lemnele se ard in fiecare zi si luna de luna trebuie sa luam altele. Apoi este nevoie de medicamente pentru Maria, de hrana si cele necesare fetelor Este greu, foarte greu! Nu ne descurcam!” declara Elena Profir
In camera Mariei se ajunge printr-un holisor. Soba Mariei se incalzeste greu, iar in camera ei este frig si semiintuneric. Becul mic si galben abia pâlpâie. Nota discordanta face bradul artificial, cu un aer ponosit, ornat saracacios cu niste beteala veche si câteva globuri. Bradul este singurul obiect din camera mica, rece si intunecata care prevesteste ca se apropie sarbatorile de iarna. In rest, durere, neputinta si suferinta.
