La o scurtă căutare pe internet, numele Simonei Bitiușcă este pomenit în foarte multe postări. Considerată fotomodel de talie internațională, Simona este o tânără băcăuancă, cu realizări impresionante în modelling.
Așa cum a remarcat presa de specialitate în 2008, înainte ca Simona să câștige Titlul „International Model of the Year 2009”, organizat la Seul, în Coreea de Sud, modelul băcăuan măsoară 180 cm, din care 123 cm doar picioarele. Simona Bitiușcă a fost elevă a Colegiului Economic „Ion Ghica”, unde, surprinzător, nu a fost acceptată să participe la concursul de Miss Boboc, și este absolventă a Universității „Vasile Alecsandri” Bacău, specializarea Administrarea Afacerilor.
În urmă cu ceva timp, am avut ocazia să o întâlnesc pe Simona și am rugat-o să ne povestească despre succesul ei.
-Cum a fost începutul în această lume a modelling-ului?
-Am început modelling-ul cu o agenție micuță din Piatra Neamț, când am făcut cunoștință cu aparatul foto. Pe vremea aceea credeam că a fi model înseamnă să faci hostess de fapt, adică să împarți pliante, să ai prezentări în mall și eventual două trei poze într-un studio. Apoi am cunoscut pe cineva, care era organizator de concursuri de miss în România, care deține niște licențe internaționale cum ar fi Miss Univers, Miss World România sau Miss Young România. Mi-a plăcut foarte mult ideea și la început m-a chemat să reprezint Bacăul la un concurs național care a avut loc la Pitești. Atunci am și câștigat. Aveam 17 ani și am câștigat Miss Young România și urma să reprezint România în Taiwan. Nu m-am mai dus pentru că trebuia să am 18 ani, trebuia să am însoțitor… M-au chemat anul următor, să reprezint din nou Bacăul, tot la același concurs național, dar care avea alte premii. Am câștigat atunci „International Model of the Year”, ceea ce mi-a dat dreptul să reprezint România la acea ediție la o competiție internațională în Coreea de Sud.
-Practic, după primele succese naționale, îți făceai debutul la nivel internațional.
-A fost pentru prima dată când am făcut cunoștință cu avionul, cu aeroportul, cu oameni străini, cu conversațiile în limba engleză. Acolo am locuit într-un campus, timp de trei săptămâni, împreună cu alte 40 de reprezentante ale altor țări. A fost o experiență foarte interesantă și mi-a plăcut foarte tare. Atunci am și câștigat Titlul „International Model of the Year 2009”.
-Sunt mulți cei care nu înțeleg dacă există vreo diferență între top-model și foto-model. De fapt, ce înseamnă să fii model?
-Nu știu ce să zic. Termenii aceștia se încurcă foarte mult. Nu există, de fapt, nicio diferență. Fiecare îi spune cum vrea. În Franța lumea spune „manechine”, în România „model” sau „fotomodel”. Se amestecă aceste denumiri… în schimb, la noi sunt niște probleme. Lumea asociază modelele cu Bianca Drăgușanu și cu Daniela Crudu, și cu ce văd ei la televizor. De fapt, adevăratele modele nu le știe nimeni. Dacă spun nume, cum ar fi cele ale Andreei Diaconu sau Dianei Moldovan, care sunt cele mai bune modele ale României, nimeni nu le cunoaște. Modelele își fac treaba lor și stau în banca lor.
-Presupun că și modelele sunt de mai multe categorii…
-Într-adevăr. Există modele, care, din cauza faptului că nu au înălțimea corespunzătoare (minim 1,80 m) nu prezintă pe catwalk ci doar fac poze. Pentru lenjeria intimă sunt alese modelele cu forme, care nu prea prezintă pe catwalk. Se spune că modelele cu forme deformează hainele. Cu alte cuvinte, sunt mai multe tipuri de modele.
-Cum e să faci modelling în România și cum e în străinătate?
-În România e puțin altfel, în sensul că pe la București orice fată mai înaltă și cu forme poate să facă modelling. Din punctul ăsta de vedere, nu prea se face modelling, și spun asta ca să fiu decentă. Lumea, când află că sunt model, mă întreabă dacă prezint pentru Botezatu. Si eu zic „Da”, prima mea prezentare, când habar nu aveam ce înseamnă modelling, da, am prezentat pentru Botezatu, dar nu este apogeul carierei mele…
-Şi atunci, acum, pentru cine prezinți?
-Prezentările cele mai mari au loc în 4 sesion week, care au loc de două ori pe an, la Milano, Londra, Paris și New York. Și mă duc la fiecare fashion week în fiecare țară. Dacă spun acum niște nume, probabil nu vă sună în niciun fel, dar sunt brand-uri foarte mari, foarte puțin cunoscute în România. Totuși, să dau un exemplu, am prezentat pentru Armani la Milano. Am mai prezentat pentru Moschino, Diesel… În New York sunt foarte multe brand-uri care nu se cunosc la noi. Să mai spun un nume cunoscut la noi, la Paris am prezentat pentru Issey Miyake, la noi cunoscut mai mult pentru parfumuri. Astea sunt cele mai importante. Mai sunt și alte prezentări, pentru clienți, dar mai mici şi mai puțin importante. Se face și la noi Bucharest Fashion Week, dar acolo nu vin de fiecare dată doar oameni pasionați de fashion. Sunt cu totul alte interese acolo, dealtfel modelele care prezintă acolo nu sunt plătite, chiar și scopul lor acolo este altul. Îmi pare rău să o spun, dar cam ăsta e modelling-ul la noi și probabil din acest motiv este văzut cu alți ochi.
-De multe ori, am văzut pe canalele de televiziune de specialitate, tot felul de creaţii, unele foarte abstracte…
-Creațiile acelea, care apar pe scenă, întotdeauna trebuie să fie purtate. Prin aceste modele se dorește inspirarea unui stil. Nu trebuie privit doar un singur accesoriu, ci tot conceptul. E adevărat că uneori poate părea ciudat, dar creatorii vor să te inspire și să te poarte într-o altă lume. A avut Chanel o prezentare în supermarket, în urmă cu doi ani. Apoi, toată lumea a început să facă shooting-uri în market. Și eu am făcut. Am făcut Elle România, plus copertă, pentru care am făcut două zile de shooting, o zi în studio și una într-un hypermarket din capitală, unde am pozat printre conserve, cu un pepene în mână… Și de acolo s-a dezvoltat ideea…
-Cum este viața asta, între două aeroporturi și hoteluri, cu bagajul tot timpul la ușă?
-Este foarte interesantă pentru că fiecare zi e diferită. În primul rând, eu nu știu ce fac în următoarea zi, ceea ce mă încântă foarte tare, pentru că e pe stilul și caracterul meu. Și niciodată nu lucrezi cu aceiași oameni. Tot timpul cunosc oameni noi și asta reprezintă foarte mult pentru mine. E adevărat că tot timpul stau cu valiza la ușă, dar m-am obișnuit și mă descurc chiar foarte bine. Chiar nu e o corvoadă acest lucru. Și ca să spulberăm un mit, nu locuim numai în hoteluri. De cele mai multe ori, agenția pentru care lucrezi îți pune la dispoziție un apartament pe care tu ți-l plătești, şi de acolo începe nebunia. Te duci la un client, cu mașina, cu trenul, fie în sudul Italiei, sau prin nordul Spaniei…unde facem shooting-uri, fitting-uri… Asta e. Nu te așteaptă nimeni cu job-urile pe masă. Trebuie să mergi să te lupți pentru fiecare job. Mergi la casting, trebuie să convingi clientul că ești modelul potrivit pentru el…
-Presupun că vorbești foarte bine limba engleză…
-Acum da, mă descurc destul de bine și de curând am început să vorbesc și limba italiană. Mă descurc de bine în spaniolă și înțeleg bine franceza.
-Din lumea modelling-ului au fost numeroase nume care s-au lansat în cinematografie. Ți-ar plăcea să joci în filme?
-Să știi că am avut câteva propuneri și mă încântă acest lucru. Dar mă simt așa…fricoasă, pentru că nu știu prea multe despre zona asta, deși se aseamănă cu genul meu. Să intri în pielea cuiva, să pretinzi că ești cineva, ceva… Am primit mai multe oferte să merg la casting-uri. Cred că am să accept în viitorul apropiat. Până acum nu mă simțeam pregătită, dar acum…cred că pot să fac asta. Nu pot să spun pentru ce fel de filme mi s-au făcut propunerile, pentru că urma să ne întâlnim să mi se povestească scenariul, dar pentru că nu m-am simțit pregătită am zis „pas”.
-Care sunt pașii pe care vrei să-i urmezi în viitorul apropiat?
-Eu sunt atrasă mai mult de design, și în această direcție, vreau să fac Institutul Marangoni din Milano, care este cel mai mare institut de modă, și vreau să fac un curs acolo, pentru că, după cum cred eu, mă regăsesc destul de bine în arta design-ului. Pentru viitor, mă văd în atelierul meu, unde să lucrez la creațiile mele, dar, așa cum am mai vorbit, am să iau în considerare și varianta actoriei. Deocamdată mă bucur de job-ul meu și dau tot ce am mai bun. Privind puțin mai departe, pentru că eu sunt o familistă convinsă, mă văd cu soț și vreo trei copii, dar când va fi momentul. Eu am modelul familiei mele. Noi suntem trei frați la părinți şi la noi în casă era o astmosferă perfectă. Acum sunt mai mult plecată, dar de fiecare dată când vin acasă regăsesc acea atmosferă pe care nu o poți găsi decât acasă. Nu știu dacă mă voi stabili undeva anume, pentru că acum locuiesc mai mult la Milano, dar pentru mine „acasă” e aici la Bacău.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
