Tunisia, Libia, Egipt, Siria sunt tarile care si-au schimbat regimurile politice in urma unor evenimente sponsorizate de tarile occidentale. Mai sunt câteva tari africane in care au avut loc evenimente dar, pentru ca nu erau aprobate de SUA, manifestatiile au fost dispersate.
Occidentul a aplaudat atunci revolutiile din Africa. Gaddafi a fost impuscat, Mubarak, adus in fata tribunalului, presedintele Tunisiei a fugit din tara. Liderul sirian a ramas, inca la putere, dar se confrunta cu un razboi civil.
Dupa trei ani de la aceste evenimente, tabloul este dezolant. In spatiul ramas gol dupa inlaturarea regimurilor dictatoriale au patruns jihadistii. Egiptul a ales un presedinte islamist care a fost inlaturat, apoi, de Armata cu un dictator sustinut de SUA.
In Siria, gruparile islamiste au fost antrenate de SUA pentru a se lupta cu trupele guvernamentale, numai ca ISIS a trecut granita si a facut prapad in Irak. Libia este, pur si simplu, o tara abandonata, fara nici o perspectiva imediata, din care Occidentul si-a retras ambsadorii.
Oricât de crunte au fost vechile regimuri, alternativa existenta astazi in aceste tari este de mii de ori mai dura. Pentru ca regimurile seculare sunt inlocuite de regimuri islamiste, care ucid fara discutii membrii celorlalte religii care nu au parasit zonele cucerite.
Nu cunosc nici un singur caz in care revolutiile sau revoltele sponsorizate de guvernele occidentale sa fi produs rezultate pozitive pentru popoarele care erau “salvate” de dictaturi.
Pentru noii lideri cocotati la conducere, insa, rezultatele au fost benefice. Iar daca tara respectiva are si rezerve de petrol, exportul de demovratie nu a fost fara folos nici pentru artizanii din umbra ai revolutiilor.
