Au trecut 18 ani de când dascăli inimoşi au pus la cale un concurs (inter)judeţean de limba română, în amintirea lui Mihail Andrei care, deşi născut în Bălţiul basarabean, a trăit şi s-a afirmat în judeţul Bacău. Aproape toată viaţa a fost navetist C.F.R. pe ruta Buhuşi-Bacău, pentru a le oferi viitorilor învăţători şi educatoare prinosul lui de zestre intelectuală şi morală. Şcoala buhuşeană de pe Strada Libertăţii, aflată la circa o sută de metri de fosta locuinţă a familiei Valeria (ingineră, directoare de şcoală profesională) şi Mihail Andrei, a primit numele filologului care a format sute de dascăli pentru cele dintâi cicluri de învăţământ. „Limba română“ din 1983, scrisă în colaborare cu Iulian Ghiţă, rămâne ca una dintre cele mai bune sinteze teoretice, cu egale merite pentru partea aplicativă.
Ediţia 2014 a avut partea de noutate nu spectaculoasă cât concretă, adică utilă. Promisesem încă din 2011 că voi veni la Buhuşi împreună cu studenţi de la Litere, pentru a-i antrena în procesul de evaluare, dar abia acum, la maturitate, am împlinit visul. Oana Bucuroaia, Florentina Dima, Diana Focşa şi Luminiţa Sonic, din anul al III-lea, au răspuns cu entuziasm solicitării şi s-au încadrat perfect în sistemul propus de organizatori. A nu se crede că au fost simpli executanţi ai unor directive, fie ele şi ştiinţifice; dacă în urmă cu câţiva ani propusesem proba de dictare – punct forte în programul Concursului –, în 2014 s-a lansat ideea asocierii cu un exerciţiu de lectură, ca în didactica limbilor străine, care combină scrisul cu cititul şi vorbitul.
Privite din afară, subiectele păreau dificile, dar judecând după calitatea concurenţilor, era o compatibilitate constantă: cerinţele nu depăşeau nivelul programei, însă nuanţau conţinutul acesteia. De exemplu, a identifica funcţiile limbii dominante într-un enunţ (s-au dat zece astfel de comunicări) a necesitat o concentrare maximă, pentru a stabili perechile potrivite: referenţială – context; conativă – receptor; fatică – canal; metalingvistică – cod; emotiv-atitudinală – emiţător; artistică/poetică/estetică – mesaj. Cum era şi firesc, multe probe priveau cultivarea limbii, de la descrierea greşelilor de exprimare până la crearea de contexte după cerinţe date.
Am mai remarcat orientarea autorilor subiectelor către toate compartimentele limbii: fonetică, vocabular (inclusiv semantică), morfologie, sintaxă şi stilistică, precum şi dificultatea medie a textului propus pentru dictare. O lectură atentă, operată de profesorii din comisie, i-a sprijinit pe liceeni să vadă în enunţul „Ioane, cată să nu dăm cinstea pe ruşine şi pacea pe gâlceavă“ (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) trei propoziţii şi nu două: cele două grupe de complemente diferite (cinstea şi pacea, respectiv pe ruşine şi pe gâlceavă) raportate la acelaşi verb (să nu dăm) obligă la subînţelegerea predicatului.
„A nu te exprima corect în limba română e un mare păcat“, a spus la festivitatea de premiere Petru Botezatu, preşedintele Asociaţiei „Renaşterea“. „Nu neapărat mare, am îndrăznit să intervin, ci pur şi simplu se comite un păcat, pentru care ar trebui să ne spovedim ca în cazul oricărei încălcări a unei norme“.
