Cineva să învețe publicul băcăuan cum să se comporte la teatru!

18

Astăzi, după spectacolul „Angajare de clovn”, de la Teatrul Bacovia, am părăsit sala transformată într-un pachet de nervi și cu mâna plină până la cot de notițe deoarece cuvintele nu mai rezistau, simțeau nevoia să explodeze undeva.

Am fost la teatru, de ziua porților deschise, mi-am zis că merită să revăd niște spectacole și chiar am fost entuziasmată să văd sala plină ochi. Sper totuși că nu era atât de plină doar pentru nu se plăteau bilete la intrare…

Nu știu dacă oamenii mai au timp să învețe astăzi reguli de comportament în diferite medii sociale, dar Dumnezeule!, la teatru, în mijlocul piesei, dragi spectatori, nu se aplaudă!

O piesă de teatru nu este un număr de circ, nici un concert, nici un număr de „stand up comedy”, chiar dacă piesa jucată este comică!

Aplauzele își au locul doar după încheierea piesei, când publicul trebuie să se ridice în picioare, fără să fluiere ca le meci și să strige „Wooooooo”, cu mâna căuș în jurul gurii.

Teatrul este o instituție de cultură, nu de divertisment. Că tot veni vorba, am auzit zielele trecute că „Vai, ce m-am distrat la teatru!” Nu, teatrul nu este un spațiu de distracție și nici de recreere, ci este o hrană pentru suflet, pentru ochi, pentru urechi… La teatru nu ne distrăm, ci mai degrabă învățam și înțelegem. În fine, deja simt că vorbesc ca o învățătoare. Cu riscul acesta, o să-mi duc „Codul de bune maniere pentru teatru”, la bun sfârșit.

Din puțina mea experiență cu scena vă spun că vorbitul în timpul spectacolelor nu doar că deranjează, dar este ca o insultă. Acum le transmit ceva puștanilor de pe rândul din spate: Mă, dacă voi vă zbateți în fața mea să îmi tot spuneți un lucru și eu mă apuc să vorbesc cu altcineva, cum v-ați simți, fraților? Gata, deja nu mai sunt învățătoare.

Încă ceva, dacă intuiți replica personajului, vă rog, nu urlați să audă toata sala și actorii că voi știți replica… Nu e interesant, nici amuzant, nici nu veți fi mai populari și nici nu o sa păreți mai inteligenți.

Mă gândesc ca la intrarea în sala ar trebui să se dea aparate auditive pentru că sunt anumite persoane care nu aud vocea din difuzor care zice SĂ NE ÎNCHIDEM TELEFOANELE. Și fix în mijlocul spectacolului, când pătrunzi în lumea aceea de pe scenă, se aude vreun telefon cu o sonerie de aia enervantă: „Nu pune, nu pune, nu pune la suflet.” Îmi pare rău, dar pe asta am pus-o la suflet.

Stați, nu am terminat. Mai sunt blițarii ăia din față sau mămicile care fac două sute de poze, nu știu cu ce scop. Vă anunț că și pozele cu blitz și sunetul declanșatoarelor de la aparatele foto deranjează, atât pe actori, cât și pe spectatorii care chiar vor să vadă un spectacol.

Așadar, vă rog, respectați munca actorului, așa cum o respectați pe cea a bancherilor și a vedetelor în fața cărora v-ați și închina, căci are mai multă valoare. Iar omul de pe scenă, vă zic, nu muncește pentru lețcaie, ci pentru voi, publicul!

Vizionare plăcută!

Geo Barcan


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

18 COMENTARII

  1. Să nu mai vorbim despre ținută… Am avut „ocazia” să văd nişte adolescenți aşa-zişi „rapperi” cu şepci şi blugi. Înainte să mergeți la o piesă de teatru şi nu ştiți despre comportamentul sau ținuta specifice teatrului, documentați-vă! Google-ul nu este doar pentru facebook!!

    • Sunt actor profesionist,si iti spun ca mi se pare indiferent cum se imbraca publicul.Nu exista o tinuta adegvata pentru „mersul la teatru”teatrul este deschis oricarui trib urman.Mai mult atat,vad mai multi raperi in teatru decat pustani la papion.

      • Daca as fi actrita si as vedea pusti de 15-17 ani imbracati cu sepci la teatru, nu mi s-ar parea un lucru normal. De bune maniere si de bun simt cred ca am auzit cu totii, dar de pus in aplicare, mai putin… Tinuta exprima intr-un mod sau altul ce fel de personalitate ai. Si, mai presus de toate, trebuie sa ne respectam pe noi insine prin felul de a ne imbraca.
        Nu v-ati pus niciodata intrebarea: „Ce s-ar intampla daca tot publicul care vine la teatru s-ar imbraca asa cum merg pe strada sau ca intr-un pub?!” Va spun eu: nu ar mai exista teatru si prestigiul pe care il are.
        Pentru mine teatrul inseamna momente pentru suflet si ceva rafinat, elegant… E ceva de nedescris ceea ce simt atunci cand merg la teatru. De la mirosul specific al unei sali de teatru pana la frumusetea piesei care se desfasoara pe scena. Totul e fantastic! ?

  2. Dude cu o singura chestie nu sunt de acord, „Nu, teatrul nu este un spațiu de distracție și nici de recreere, ci este o hrană pentru suflet, pentru ochi, pentru urechi „… unde scrie ca a merge la teatrul nu trebuie sa fie distractiv? Unde scrie ca daca te asociez cu un grup de oameni, fie ei rapperi, nu ai dreptul sa mergi cum esti tu la teatru? Ma scuzati, dar atata timp cat pastram regulile de bune maniere, care se cam aplica si la un cinema si oriunde in societate unde mergi sa faci parte din public, nu vad de ce nu am voie sa ma simt distrata si recreeata in blugii mei largi si sapca pe cap… Unde in lume scrie ca eu nu voi sti sa apreciez ceea ce este pus pe scena din fata mea pentru ca sunt imbracata in felul in care ma simt eu bine? Am incercat sa ma imbrac business pentru ca „uite ce bine arata fata de la finante in acel sacou” si ghiciti ce, in viata mea nu am fost mai inhibata si mai crispata… Telefonul trebuie inchis oriunde participi la ceva ca spectator, vorbitul este de pastrat dupa eveniment sau pentru acele momente cand avem Q&A, replicile le tinem pentru noi, blitzurile ar trebui sa ne orbeasca doar prietenii in momente speciale, dar ca sa simti ceva ca pe o distractie in ce te simti tu bine nu ar trebui interzis nimanui sau scris intr-o carte de bune maniere. Nu oi fi eu cultivata, dar cand simt ca vreau sa aplaud o fac din toata inima, indiferent ca sunt singura din sala, in acel moment actorii au toata aprecierea mea, iar la final ma voi ridica daca ai stiut sa ma faci sa intru in povestea ta si dintr-un colt imbracata in blugii mei skinny cu tricou pe care scrie „your mother’s onion”, ma voi fi distrat de minune si simtit bine si relaxata… Cineva sa invete bloggerii sa isi scrie articolele pe pagina personala, as vrea sa citesc stirea dintr-un punct de vedere obiectiv, de aceea sunt abonata la desteptarea si alte ziare in genul si nu la blogeri… Nu am nimic personal cu domnisoara, dar tot articolul are un aer de frustrari ale unei persoane culte, pentru care noi, plebeii, suntem niste animale scapate de la zoo (parere impartasita si de alte persoane care prefera sa nu isi bata capul asa cum am facut eu in comentariul demn de o carte)

  3. Nu sunt din Bacău, dar atât zic: fata asta știe ea ce zice. Hai să fim serioși. Indiferent de ce haine purtau, i-am întâlnit și noi acești omuleți care vin la teatru să se distreze. Asta este o problemă ce privește educația acestora și cheful cu care vin la teatru. Cât despre cei care pozeză non-stop, eu cred că-s turiști din orașul respectiv la teatrul din orașul respectiv. Un om care obișnuiește să meargă la teatru, îl respectă.Actorii joacă pentru ăștia. Simplu.

  4. Tot ce spui tu aici e adevarat. Problema sta in felul urmator. Daca ar prima cultura si dezvoltarea pe plan cultural, chestiile acestea nu ar mai fi o problema si toti ne-am comporta civilizat cand mergem la un spectacol de teatru. Sa te legi de cocalari pentru felul in care fac ceea ce fac nu are sens. Nu e ca si cum ar sti ce trebuie sa faca si nu o fac. Lasa-i in treaba lor, ca doar de asta sunt porti deschise. In programul normal de spectacole platite, nu ii vezi. Se intampla. Toti stim asta. Asa ca in ciuda faptului ca ai dreptate, nervii care s-au adunat nu au nici o radacina. Amandoi stim ca suntem niste oameni cu o altfel de educatie si reactionam altfel la manifestul cultural. Let things be.

  5. Cam multe pretentii pentru un popor de manelisti si Capatosi…. Educati-va copiii, investiti in educatia lor, Bagati la scoala ore de bune maniere, printre sfintii de la religie daca nu e loc… nu ne suparam.

  6. Unii isi „hranesc sufletul” razand, bucurandu-se, chiar distrandu-se urmarind o piesa de teatru. Daca publicul aplauda un moment care li s-a parut deosebit pe durata spectacolului, sau daca oamenii rad la glumele din piesa, cred ca e de bine. Inseamna ca momentul a ajuns la public si toata lumea e fericita.

LĂSAȚI UN MESAJ