Calendarul popular / Mosii de vara. Sâmbata mortilor. 30 mai

0


In satele româneşti cultul morţilor a cunoscut şi mai cunoaşte o largă răspândire mai cu seamă în societatea tradiţională. Această sărbătoare închinată morţilor a îmbrăcat o serie de aspecte care se diferenţiază de la o provincie istorică la alta şi în funcţie de zonele etnografice la care facem referinţă.

Spiritele moşilor şi strămoşilor care se prăzniesc în sâmbăta dinaintea Rusaliilor (Moldova, Muntenia, Dobrogea şi Banatul de est) poartă numele de Moşii de Vară, Moşii de Rusalii sau de Moşii cei Mari.
După tradiţia, spiritele morţilor care au părăsit mormintele în Joia Mare (dinainte de Paşti), trebuiau să se întoarcă la locurile lor veşnice de Rusalii.

Acest obicei ne aminteşte de sărbătoarea romană a roselor, în latină rosalia, când mormintele erau împodobite cu trandafiri, obicei care avea semnificaţii legate de cultul morţilor. Venerarea spiritelor morţilor la romani în luna mai a stat, posibil, la baza credinţei româneşti de mai târziu că nu este bines ă se facă nunţi în această lună.

Pentru că spiritele morţilor deveniseră în această perioadă de 50 de zile (de la Joia Mare şi până la Rusalii) foarte agresive, trebuiau îmbunate prin pomenile date în sâmbăta şi duminica Rusaliilor, practici care aveau loc şi la cimitire, dar şi acasă.

Pentru Moşii de Vară femeile băcăuane cumpărau de la târguri străchini, oale moşoici (denumire consacrată moşilor), linguri de lemn, numărul lor echivalând cu cel al morţilor din cadrul fiecărei familii. Toate acestea se împodobeau cu flori de trandafir sau cu alte flori de grădină, se umplu cu mâncare gătită, caldă şi însoţite de colaci, pâine şi lumânări aprinse, se dau de pomană la vecini, rude şi prieteni, menind numele celor chemaţi la Domnul. Bucatele pregătite trebuiau să fie aburinde pentru ca mirosul lor să îmbie spiritele celor morţi. Cele mai dese bucate întâlnite care se dădeau de pomană morţilor au un specific moldovenesc în zonele etnografice ale judeţului Bacău (Trotuş, Bacău, Colinele Tutovei): borşul sau zama de pasăre, sărmăluţele moldoveneşti, laptele cu tăieţei de casă şi laptele cu grâu fiert. În satele moldoveneşti de veche tradiţie, de sărbătoarea Moşilor de vară, se întâlnesc pe uliţe femei cu mersul grăbit, purtând coşuleţe sau panere în mână, împodobite cu ştergare albe brodate cu flori în care duc străchini şi moşoaice din lut cu mâncare fierbinte. Îmbrăcate în straie de sărbătoare, ele străbat satul, mergând pe la casele unde trebuia să le dea “Moşi de Vară” în memoria celor chemaţi la Domnul.

De obicei se dau “moşi” cu preferinţă copiilor, bătrânilor, rostind: Să fie de sufletul lui Vasile, Tinca, Ionică, la care cel care primea, răspundea cu cuvântul de mulţumire “bodaproste”, primind totodată şi lumânarea aprinsă.

În unele sate s-a păstrat obiceiul ca nimeni din cei ai casei să nu mănânce până nu se făcea parte la morţi,”… pentru că în această zi se cuminică…şi dacă unul din neamul celor morţi mănâncă, cei morţi din neamul său nu se poate cominica”, după cum remarca etnograful Tudor Pamfile la începutul veacului al XX-lea.

Spiritele morţilor, devenite rebele, care nu se mai întorceau în morminte, se transformau în Rusalii. Acestea erau sărbătorite în popor imediat după Moşii de Vară.

Rusaliile – 31 mai

Sinonime cu Ielele, Rusaliile sunt spirite feminine ale morţilor care apar noaptea, înainte de cântatuk cocoşilor, în perioada cuprinsă între Paşte şi Rusalii. În diferitele zone etnografice ale ţării acestea se mai numesc: Zânele, Măiestrele, Frumoasele Şoimanele, Dânsele, Cele Sfinte, Nemaipomenitele, Doamnele, Împărătesele Văzduhului..

Forma de plural a acestora se datorează faptului că ele se întâlnesc grupate în număr de trei sau de nouă. Acestea întruchipează spiritele morţilor care nu s-au mai întors în pământ în cele 50 de zile care au trecut din Joia Mare din săptămâna patimilor lui Iisus. Ele întruchipau forţele năprasnice care îşi arătau adevărata putere, producând îmbolnăviri neuropsihice de genul: luatul minţii, luatul gurii, luatul piciorului, luatul şalelor în perioada dintre Armindeni (1 Mai) şi Rusalii.
După cum rezultă din credinţele populare, acestea plutesc în văzduh, în locuri izolate şi neumblate, prin codri, pe ape mari şi pe câmpii. Rusaliile îmbolnăvesc pe cei care lucrează în săptămâna lor. Iată câteva răspunsuri referitoare la Rusalii, aşa cum rezultă din chestionarul lui N. Densuşeanu de la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru satele din Moldova centrală. Femeia care lucrează în ziua de Rusalii este luată sub formă de vârtejuri şi are de suportat stricăciuni şi pagube; au puterea de a sluţi pe cine ar lucra de Rusalii. Cine nu serbează în aceste zile este purtat prin aer şi rămâne neom pe viaţă. Ele au autoritate peste ierburile câmpului, pentru care femeile doctoroaie culeg anumite buruieni înainte de Rusalii, după aceea nemaifiind bune. În unele sate din judeţuk Vaslui există credinţa că dacă femeile ghilesc pânza în ziua de Rusalii, aceasta este luată de ele şi dusă în nori.
Faţă de aceste acţiuni malefice ale Rusaliilor, oamenii din popor şi-au luat o serie de măsuri de prevenire a efectelor nefaste. Dintre aceste măsuri o consemnăm pe cea mai importantă dintre ele şi anume ca în această zi să nu se lucreze, existând credinţa că cine nu serbează Rusaliile, o păţeşte rău.

O altă măsură de protecţie este aceea de a culege pelin pentru a-l pune la brâu, pe paturi, sub pernă, dormind pe el în noaptea dinaintea Rusaliilor. Tot în scop benefic, există obiceiul ca în această zi să se bea vin cu pelin.

Totuşi, dacă Rusaliile s-au năpustit asupra acelor care nu au ţinut cont de ele, se poate scăpa de ele prin descântece şi cetanie la mănăstire. Un alt remediu pentru a scăpa de boala Rusaliilor îl constituie jocul căluşarilor cu sărituri peste cel bolnav. Rusaliile ar corespunde cu cele 7 zilre de joc al căluşarilor. Despre jocul căluşarilor ca leac contra Rusaliilor, Dimitrie Cantemir (domnitorul Moldovei) ne-a lăsat informaţii importante în lucrarea intitulată Descrierea Moldovei, din care prezentăm un aspect. Ceata de căluşari, compusă din 7, 9 sau 11 persoane, se îmbracă în straie femeieşti, îşi pun pe cap cunună împletită din pelin şi împodobită cu flori, îşi acoperă obrazul cu pânză albă, vorbesc ca femeile şi portă în mâini săbii. Ei petrec în jocuri necontenit timp de 10 zile, între Înălţare şi sărbătoarea Rusaliilor. În tot acest timp dorm sub acoperişul biseicii pentru a fi feriţi de strigoaice. Stagiul în ceata căluşarilor este de 9 ani, dacă pleacă, îl căznesc dugurile rele şi strigoaicele. În satele Moldovei este şi azi obiceiul ca în sâmbăta dinaintea Rusaliilor feciorii să aducă de la pădure ramuri de tei cu care împodobesc ferestrele, uşile de la casă, stâlpii de la prispe şi porţile. Ele se păstrează peste an pentru alungarea norilor cu ghiaţă.

de Prof. dr. Dorinel Ichim, cercetător



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ