Ce este primarul de la tara? Un om in fruntea obstii, ales sa fie un bun gospodar, sa rezolve necazurile oamenilor.
Cam acesta este raspunsul tipic, insa realitatea este un pic strâmba. Primarul cu experienta, care are deja o viata traita in administratia locala, hâtru si uns cu toate alifiile, mi-a spus verde in fata ca el este acolo, in functie, ca sa aduca voturi pentru partid. Abia in al doilea rând vin treburile gopodaresti, pe care insa si le indeplineste constiincios, iar lumea chiar il apreciaza pentru asta. Cine nu are suficienta simpatie, iar in ciuda sprijinului de la partid nu reuseste sa adune prea multe voturi, este tras pe linie moarta. Asa se intâmpla la tara.
La tara, unde votantii sunt mai constiinciosi, dar si mai usor de manipulat. Si unde vietuiesc in general simpatizantii de stânga, sensibilizati usor cu un kil de malai, un litru de ulei si o pereche de galosi, o promisiune privind asfaltarea unui drum, ori ca primarul ii va pune bec pe stâlpul de la poarta. La tara merg majoritatea ajutoarelor sociale, la tara sunt veniturile cele mai mici, acolo sunt asteptarile cele mai mari, de acolo asteapta toti guvernantii, mai ales cei colorati in rosu, voturile care sa ii aseze in fotoliile confortabile ale Puterii, unde nu ajunge insa nici mirosul de balega, nu se vede nici munca in genunchi a taranului.
Motorul tuturor acestea este, asadar, primarul de la tara, care mobilizeaza lumea la vot, le mai promite o cioara de pe gard, mai azvârle o ciozvârta la o serbare câmpeneasca preelectorala si uite asa s-a achitat de sarcina primordiala, de a fi talpa de nadejde a partidului. Unii primari sunt intr-adevar demni de functie, sunt vrednici si stimati in comunitatile lor. Altii, insa, si-au luat prea in serios rolul politic, de papornita de voturi, si au uitat de oameni. De la Bacau, din buricul târgului, nu se vad zbaterile de la tara, dar un drum pe coclauri iti arata limpede cât de buni gospodari sunt unii sau altii, ori cât de blagosloviti sunt cu fonduri de la bugetul judetean, dupa cum sunt colorati politic.
Prin urmare, nu e de mirare sa vezi comune fara nici un metru de asfalt, in timp ce restul celor din jur au din belsug, basca marcate cu numele presedintelui de consiliu judetean, sa nu uite nimeni cine da banul. Si in tot acest amalgam de oameni si de mizerie politica, omul de rând, cel care baga votul in urna, aproape ca nu se mai vede. Poate pentru ca e pe câmp, ars de soare si de vânt, scormonind pamântul ce ii deseneaza soarta, sa aiba si el, si gura politicianului ce sa manânce.
