Bricolaje / Vinerea dulce

0


Latura mea hedonista se activeaza mai cu sema în vinerea dulce, asa numesc eu începutul de weekend, parafrazând titlul unui cunoscut roman de John Steinbeck. „Joia dulce”, la el m-am gândit, pentru ca m-a bucurat, m-a înseninat lectura lui. Fara sa aiba forta narativa din marile romane ale lui Steinbeck, aceasta povestire e placuta, plina de un tandru umor, care te binedispune si te cucereste neconditionat. Am si câteva citate din Steinbeck, care îmi plac, asa ca le voi reproduce. Primul suna astfel: „Un suflet trist ucide mai repede decât un microb”. Cei posaci sa ia aminte, asadar! Apoi: „Un barbat care stie totul despre femei nu stie nimic despre una singura”. Si închei cu unul mai lung, dar foarte expresiv si plin de adevar: „Când un barbat alege o femeie înseamna ca este îndragostit de ceva din propria fiinta care n-are nimic de-a face cu femeia respectiva. Sau seamana cu maica-sa, sau este bruneta si lui i-a fost teama de blonde, sau încearca sa se razbune pe cineva, sau nu este sigur ca este barbat si vrea sa se convinga. Un individ pe care l-am cunoscut si care studiase aceste probleme mi-a spus ca barbatii nu se îndragostesc de femei, ci de ceva care sa-i schimbe. Dar vor ca ei sa aduca schimbarea. Cele mai bune casatorii sunt cele aranjate de cineva inteligent, care n-are nimic a face cu treaba asta”. M-am amuzat copios mai ales la chestiunea cu schimbarea adusa tot de ei, barbatii. Apreciez consecventa masculina, asadar, nedezmintita viziune macho din aceste spumoase rânduri. Nedezmintita, în general, pentru ca domnii gândesc cam la fel vizavi de „eternul feminin”. Revenind la vinerea mea dulce, ei bine, atunci ma simt eliberata de treburile profesionale, de scris, cât si de alte obligatii curente, ma simt usoara, nu mai am griji, carevasazica, si fac numai lucruri de care am chef. Hoinaresc pe ici-colo, ma duc în vizite, am si eu oaspeti, fac mici sesiuni de shopping, ma dedau la frivolitati si îmi iau un vraf de reviste glossy (publicatiile serioase le citesc în cursul saptamânii), si mai am alte mici tabieturi la care ma dedulcesc, dar nu tin sa le enumar aici. Am sa spun doar ca în câteva reviste de life, de fashion, gasesti, pe lânga trenduri, prezentari de produse cosmetice noi, sfaturi (astea-s plicticoase!), terapii de cuplu etc., si unele articole de substanta, interviuri interesante. Eu am citit, recent, unul cu un reputat scriitor, dramaturg, eseist si cineast francez, Eric -Emmanuel Schmitt. Care a fost jucat si pe scenele din România, „Variatiunile enigmatice” de la Teatrul Nottara au tinut multa vreme afisul, acum fiindu-i tradus un roman de succes, cu titlul „ Femeia în fata oglinzii”. La interviul cu pricina voi reveni într-o viitoare tableta, pentru ca sunt multe lucruri acolo demne de atentie. Venite din partea unui barbat care se declara „feminist”, specificând ca asta la el este „o optiune filosofica, stabilita de la început”. Vom vedea, asadar, ce crede Eric-Emmanule Schmitt despre doamne si domnisoare, si de ce are senzatia ca se îmbogateste atunci când devine femeie pentru a scrie o carte.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ