Se pot spune multe despre frumuseţea şi farmecul unui loc anume, a unui oraş, unul vestit cum e Parisul, de pildă. Despre care un mare scriitor sudamerican, Julio Cortazar, spunea că e absolut mitic. Cortazar vedea Parisul ca pe o imensă metaforă, care i-a inspirat, de altfel, şi celebrul său roman “Şotronul”, ca pe un oraş fascinant şi foarte viu.
“Parisul e ca o inimă care bate întruna: nu e locul unde trăiesc, e altceva. Locuiesc în acest loc unde e un fel de osmoză, o relaţie vie, biologică. Eu zic că Parisul este o femeie; într-un fel e femeia vieţii mele.”
Superbă declaraţie de dragoste! Dar să vedem ce se întâmplă acum la Paris şi ce scandal uriaş a stârnit o femeie înşelată şi părăsită, publicând o carte despre poveste ei de dragoste cu preşedintele Franţei, François Hollande.
“Mulţumesc pentru acest moment”, aşa s-ar traduce otrăvita carte a lui Valérie Trierweiler, fostă, până mai ieri, prima doamnă a Franţei, adică amanta oficială a preşedintelui Hollande. Care e un non-conformist, practicând amorul liber, fără să mai treacă pe la starea civilă. Într-atât de liber însă, că nu s-a mulţumit cu o singură parteneră de viaţă, astfel că a înşelat-o pe Valérie cu mai tânăra actriţă Julie Gayet.
Părăsind palatul Elysée, după ce trăise acolo timp de doi ani, bucurându-se de toate privilegiile poziţiei sale de primă doamnă, umilită, rănită, repudiată, Valérie scrie o carte care „va face Republica să tremure”, după cum se exprimă un gazetar. Fosta jurnalistă de la “Paris Match” (unde lucrează acum din nou) şi-a pus tot talentul în joc pentru a se răzbuna. Si o face într-un fel subtil, pervers, pentru că se declară îndrăgostită pînă peste cap de Hollande, cu care a trăit “o dragoste nebună”.
Povesteşte, cu destule amănunte, cum se distrau împreună, cât de amuzant poate fi, în intimitate, Hollande, cum o făcea mereu să râdă. Un bărbat cu umor, cu vivacitate spirituală deosebită, optimist, devorând viaţa, în stare să danseze sirtaki la volan, după o melodie de Dalida, aşa este descris Hollande.
În plus, e simplu, nepretenţios (e în stare să-şi cumpere cămăşi şi pantofi de la supermarket, de pildă), are simţul dreptăţii, şi nu-i plac micile mizerii, bârfele, etc. Iar această doamnă trecută de prima tinereţe (dar o femeie frumoasă şi distinsă, e drept) pozează în îndrăgostita umilă, gata de orice pentru o atenţie din partea lui, o privire, un compliment. Spune că e foarte mândră de el.
Dar, culmea, doamna este extrem de contradictorie, din moment ce dezvăluie, în alte pagini, câteva lucruri despre Hollande, care-l fac antipatic. De pildă, faptul că nu-i suportă pe handicapaţi şi-şi bate joc de ei, că nu-i iubeşte pe săraci, numiţi, dispreţuitor, “sans- dents”. Că e rece, cinic, dezumanizat, îndepărtat de realitate.
În fine, chestiuni din acestea greu de admis la un om de stânga. Desigur, preşedintele a reacţionat şi a spus că nimic nu-i adevărat, şi că doamna este o mincinoasă. Una foarte periculoasă însă, fiindcă această carte a ei acţionează “ca o otravă lentă, fără antidot”, discreditându-l pe Hollande.
Acest domn bătrâior, cu un fizic ingrat, cu figura lui de ciocârlan cu ochelari, care o face pe Don Juan-ul, e destul de caraghios, s-o recunoaştem. Iar incursiunile lui cu motocicleta, pe la juna amantă (care au făcut deliciul presei de scandal), sunt penibile de-a dreptul.
Deşi francezii sunt foarte îngăduitori la acest capitol, nu sunt nişte sumbri moralişti şi respectă viaţa privată a oricărui om, chiar şi a acelora cu cele mai înalte funcţii în stat. Nici nu se compară în această privinţă cu mărginiţii şi pudibonzii de americani. La ei ar fi imposibilă o afacere tip Monica Lewinski.
În fine, revenind la sulfuroasa carte, atât de pervers intitulată “Merçi pour ce moment”, e de spus că autoarea ei a dat lovitura, pentru că e cea mai bine vândută carte la ora actuală în Franţa, estimându-se că Valérie Trierweiler ar putea câştiga o avere, peste jumătate de milion de euro.
A avut parte de o publicitate astronomică, a stârnit valuri de indignare, autoarea fiind insultată, făcută aventurieră. Cartea ei este considerată o dezonoare pentru Franţa, o reglare de conturi indecentă (madame Rottweiler – aşa-i ziceau colegii din presă lui Valérie Trierweiler- muşcă rău), oamenii o dezaprobă, dar o cumpără, aşa că răzbunarea fostei prime doamne este una cât se poate de dulce şi de profitabilă.
